Pungeşti

Romania, North of the Vaslui County, the year 2013. A hilly region, with the heights covered in forests, while the valleys shelter villages with people not very rich, but healthy, very hospitable and with loads of humour, who’s nature is shadowing by far the big City arrogant neurotics. There is the kind of place who never knew pollution until now, where during the clear nights one can see the sky the most covered with stars. Pungeşti, a commune nobody outside the region ever heard of, is the place where the corporate giant Chevron announced the instalment of the very first shale gases well in Romania.

The locals found out what this means, how their underground waters will be destroyed, and from there all the water wells and the crops and, obviously, their entire way of life, and therefore they are opposing Chevron’s project. The Government’s propaganda claims the locals and the environmental activists who came to their aid are paid by Russia. However, while there anyone can easily notice the life of the locals has not become more prosper in any way. Not the same one can say about a Government appointed by a Parliament chosen by the citizens of Romania, but who serves openly the interests of certain foreign companies, who does not hesitate to condemn 70% of the territory of the country to the transformation into a poisoned desert, so that certain companies, American- Chevron, Exxon-, Canadian- East West Petroleum, Russian- Gazprom, Luk Oil- or from other parts of the world, to make a quick profit, and other few European nations deprived of their own natural gas reserves to escape their dependency to a single gas supplier. All this in the name of an illusory energetic independence, which Romania, who produces over 100% of its need of power and 80% of its requirement of natural gas- and this without Romania starting to explot the conventional gas reserves in the continental plateau of the Black Sea-, already has.

After the 7-8,000 people marches in the small city of Bârlad, during the spring, Pungeşti, the quite commune where nothing ever happens, became the epicentre of the resistance against the exploration and the exploitation of the shale gases through fracking. In 16 October, the Romanian Riot Police, created to protect the Romanian citizens and paid from the taxes they pay, intervened in force to clear the place and allow Chevron to build its first well. The people of Pungeşti didn’t quit. One of them offered a plot of land he owns across the land controlled by Chevron and a resistance camp was set up there, while the Riot Police continued to intimidation attempts through the commune’s villages: Pungeşti, Siliştea, Armăşoiu etc. The agents of Chevron and the Riot Police visited the houses and the schools, trying to convince the people not to protest anymore with a mixture of lies about fracking, threats and promises of bribery. The Pungeştians however contradicted the stereotype about the Romanian farmers, and they refused to let themselves tricked or bribed.

Monday, 2 December 2013, at 4 a.m., as a „present” made to the Romanian people immediately after the National Holiday, the Riot Police attacked again, beating up and arresting abusively the people, without any written order of the Vaslui Prefect, although the Law no. 550/2004 of the Romanian Riot Police requests explicitly that any use of force against a public gathering to be preceded by a written order of the Prefect or by an attack against the agents of the Riot Police. As said before, the order of the Prefect did not exist and the attack against the Riot Police could not be committed by people who at that hour were asleep. The resistance camp was not cleared, but Chevron started to build the fracking well under the guard of SSG Security and the Riot Police, the latter reduced from the status of an institution of the Romanian State to the level of a security provider for a private corporation.

In the villages the terror was put in place. People started to be persecuted by the agents of the Riot Police, especially during the night, who during the winter, starts early, and during the morning. Those who were coming out alone on the street were beaten up, arrested and took to the Vaslui Police Inspectorate, those who were out by two, were without exception asked to show their papers and the content of their pockets, although the above quoted law requires the existence of strong clues about the past, present or future commission of an offence or a felony, and from three people above the group was regarded as a criminal organised gang. Agents of SSG Security had fun by showing the precise content of their underpants to some local 12 years old girls. Every morning, hundreds of Police Riot agents, from various parts of the Country- Vaslui, Bacău, Ploieşti, Bucharest- were brought to the villages of the commune of Pungeşti, although nobody declared the Martial Law in the town and no occupation army has come in the area.

Under these conditions the despair of the people met a climax and so did their indignation. Peasant revolts are not a new phenomenon in Romania, they also occurred in 1888, 1907, 1946-1962. Therefore, Saturday, 7 December, the people stormed the plot of land controlled by Chevron, knocked down the fragile wire fence and broke some windows of several lorries. The Riot Police came in their hundreds, beat up and arrested and took to the Vaslui Police Inspectorate some 22 people (Monday, 9 December, a figure of 50 people was released to the press, but in this number are included also those arrested after the riot; Willy Schuster, the leader of the resistance in Moşna, Sibiu, was brutally taken from the roadside crucifix, while he was praying).

When all these were going on I was on the way to Pungeşti. I was travelling there not to protest, but to document the abuses, to prepare a legal counter strike. On the way I was called by people who were retained, I knew about the arrests and that penal files are also under preparation. I arrived at 5 p.m., when it was already dark. In the mean time, the Riot Police had taken the control over the plot of land of the well of Chevron and the resistance camp was evacuated. We went to the snack bar in the Village of Siliştea, the closest to the future fracking well, where a number of locals had gathered together with the activists who were not taken into custody. Further away, toward the well, near a roadside crucifix, the father Ghimuş from Bârlad was holding a mess. It was a mess for the fighters for Justice, to which I also attended. The Riot Police surrounded us, but they didn’t interfere. The priest apologised that he splashed them with holy water, because the benediction was not for them too.

We went back to the snack bar, where I talked to several about what happened. I spoke with the priest Ghimuş, and with the former Mayor Spiridon Costache, a preferred victim of the physical abuses of the Riot Police, about organising the nest day a meeting with the villagers to audiotape their testimonies about the repression they were subjected by the Riot Police. At the invitation of an activist from Iaşi, who’s NGO just concluded a little before a domiciliation agreement for the plot of land where the resistance camp was located, I spoke on the phone with the inspector Vaslui Public Health Direction, who was calling this gentleman in the location, to notify him in writing that particular plot of land is allegedly unsanitary, that domestic garbage was found, and he has the obligation to clean it. Probably hew was also called to be fined. All this time squads of the Riot Police were patrolling and buses with Riot Police agents were crossing around, in the shouts of the locals.

It was not more over an hour since my arrival, when the Riot Police formed a barrage outside the snack bar. The masked agents also came and start extracting people from the crowd. A group of masked agents entered in the snack bar too, although no search warrant existed and no activity was ongoing to back the fragrant procedure. The Riot Police claimed a window of one of their cars was broken and they have nothing with no one except those involved in the incident and they started to look in the public people to extract and retain. Scared, the snack bar’s owner, a policeman, announced he is closing the bar, the people being sent right in the arms of the Riot Police. From those I travelled with, two were retained, completely abusive. They took Vlad Ioachimescu, who was in the open, because the was filming. They also broke the display of his camera. They also took Claudiu Crăciun in the moment he made the first step outside the snack bar. I jumped to the Riot Police, asking them why they arrested my client, who travelled with me, because we just arrived and he had nothing to do with any broken window. I showed them my attorney at law card, and after the Riot Police stair in it for five minutes, convincing of its authenticity, they asked my power of attorney. I told them we didn’t have any time and mean to conclude such a power of attorney, because my client was just taken and this was not foreseeable to us. I was responded if I have no power of attorney, he is not my client, and they quickly drove toward Vaslui. On the way, both my companions were beaten up.

I redraw together with others came from Bucharest toward Armăşeşti, we checked in- where I stayed, the locals decided to go to sleep with some relatives and to leave us their entire house, to have enough room. Subsequently, we gathered in front of a gate to make a council. A Riot Police patrol showed up, in a van, who stopped and asked us "what are you doing, are you blocking the public road?" We were only at the edge of the road, but we have to withdraw behind the gate, or we would have been all arrested. At a certain moment, a bus full of Riot Police agents appeared. Several children shout at them, and a local threw a stone. The Riot Police stormed to catch the children, who escaped over the hills, in the land they knew so well. We entered a house and waited there for the Riot Police to leave.

Subsequently, we were notified by phone that the retained were released. We went toward Vaslui and in the end we found them in the offices of the local newspaper "Viaţa Nouă", where father Ghimuş has taken them. We went back to the village, and the locals treated us with house grown roasted chicken, polenta, garlic sauce and locally produced wine.

Sunday morning, the locals fed us with coffee and food. Right in front of us, the Riot Police took a man who came out to mind his business, and the fact we asked them loudly and filmed them helped at nothing.

In the pretty numerous group I was it was agreed to go toward the resistance camp, or, more precise, to what was left of it. To be exact in the area of the resistance camp, because we were informed the plot where the camp was, was isolated with police “crime scene” tape. The plan was to go as far as Siliştea and subsequently, because there was Riot Police every 100 meters, over the hill and through the woods, as those although patrolled by the Riot Police were theoretically more permeable. Not to repeat the Club A story, when I was turned from lawyer to “suspect” and finally to witness, and neutralised professionally, we agreed I should stay behind and with the help of a driver to leave toward Vaslui the second those gone will announce me they are about to be lifted by the Riot Police. However, they only reached Siliştea. The Riot Police brought early in the morning was everywhere, so that the idea of going over the hill was abadoned. Only Claudiu Crăciun and Vlad Ioachimescu managed to get close to the camp, with the Digi 24 TV crew, because they wanted to interview Crăciun.

Around 4 p.m., we departed toward Bucharest, going again through the filters of the Road Police, who controls all the cars who enter and exit Pungeşti. In the meantime, in Bucharest the second solidarity with Pungeşti meeting was starting. Saturday, the Riot Police checked the papers of the participants for the first time in 2 years in the University Square, the area of the Fountain. But Sunday, whole we were heading home, all those present had their ID papers checked, the Riot Police intervened in force, 2 people were injured, one hospitalised, several others beaten and arrested, taken to the 3^rd Police Precinct and fined. Monday, 9 December 2013, the Brigade General Mircea Olaru, the head of the Riot Police, announced that Pungeşti was declared special public safety area and that, in more complex words, spontaneous protests will no longer be tolerated.

While a trip to Pungeşti means a time travel, in the villages of 1950’s Romania, when the Securitate enforced a general terror to neutralise the partisan movement , if in Pungeşti Stalin is well and healthy, because there are going on things we knew from the older people stories and from the books about a period of History we thought long gone, while in Kiev the statue of Lenin is finally taken down by the people, our lovely rulers, turned as in the ‘50s into governors of a foreign power, started to update Stalinist repression at a national level. Romania is a police state who is removing the velvet gloves from the iron fists. And the inheritor Victor Viorel Ponta is not very far from his political genitor Ion Iliescu, the criminal of December 1989 and from the bloody repressions of 1990. Our freedom is under severe threat. The Ponta Government needs to go. Urgently.

România, nordul judeţului Vaslui, anul 2013. Un ţinut de dealuri, cu coamele îmbrăcate in păduri, în timp ce văile adăpostesc sate de oameni nu prea bogaţi, dar viguroşi, foarte primitori si cu mult umor, care prin naturaleţe îi eclipsează de departe pe nevroticii plini de pretenţii din marile oraşe. Este genul de loc care nu a cunoscut până acum poluarea, unde noaptea, când e senin, poţi sa vezi cel mai înstelat cer. Pungeşti, o comună de care până de curând nu auzise nimeni în afara zonei, este locul unde gigantul corporatist Chevron a anunţat ca va instala prima sondă pentru explorarea şi exploatarea gazelor de şist.

Locuitorii au aflat ce înseamnă asta, cum li se vor distruge apele freatice, şi de aici fântânile şi culturile agricole şi, evident, întreaga lor viaţă şi se opun. Propagandiştii guvernului susţin că oamenii de acolo şi activiştii de mediu care le-au sărit in ajutor sunt plătiţi de Rusia. La faţa locului se observă uşor ca viaţa oamenilor nu a devenit brusc mai prosperă. Nu acelaşi lucru se poate spune însă despre un guvern numit de un Parlament ales de cetăţenii României, dar care serveşte pe faţă interesele unor corporaţii străine, care nu ezită în a condamna 70% din teritoriul ţării la tranformarea intr-un deşert otrăvit, pentru ca nişte companii americane- Chevron, Exxon-, canadiene- East West Petroleum-, ruseşti- Gazprom, Luk Oil- sau de alte naţionalităţi sa facă un profit rapid, iar câteva state europene lipsite de rezerve proprii de gaze naturale să îşi rezolve dependenţa de un singur furnizor. Şi asta în numele unei iluzorii independenţe energetice, pe care România, care produce peste 100% din necesarul de curent electric şi 80% din necesarul de gaz natural- şi asta fără să fi început exploatarea pungilor de gaz convenţional de pe platforma continentală a Mării Negre- deja o are.

După marşurile de 7-8000 de oameni din Bârlad din primăvară, Pungeşti, locul unde nu se întâmpla nimic, a devenit epicentrul rezistenţei faţă de explorarea şi exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică. La 16 octombrie, Jandarmeria Română, creată ca să protejeze cetăţenii români şi plătită din taxele şi impozitele achitate de aceştia, a intervenit în forţă pentru a curăţa locul astfel ca Chevron să-şi instaleze prima sondă. Oamenii din Pungeşti nu s-au lăsat. Unul dintre ei a pus la dispoziţie un teren propriu vizavi de amplasamentul viitoarei sonde, unde s-a înfiinţat o tabără de rezistenţă, în timp ce jandarmii au continuat intimidările prin satele comunei: Pungeşti, Siliştea, Armăşoiu etc. Agenţii Chevron si jandarmii au debarcat pe la case şi prin şcoli, încercând să convingă lumea să nu mai protesteze cu un amestec de asigurări mincinoase ca totul va fi bine, de ameninţări şi de promisiuni de mită. Pungeştenii au contrazis insă stereotipul despre ţăranii din România şi nici nu s-au lăsat păcăliţi, nici nu s-au vândut acceptând mita.

Luni, 2 decembrie 2013, la 4 dimineaţa, ca un "cadou" făcut poporului român de Ziua Naţională, Jandarmeria a lovit din nou, bătând şi reţinând abuziv oamenii, fără să existe ordinul scris al prefectului de Vaslui, deşi Legea nr. 550/2004 a Jandarmeriei Române cere foarte clar ca orice intervenţie în forţă asupra unei adunări să fie precedată de un astfel de ordin sau de un atac al protestatarilor asupra jandarmilor. Cum spuneam, ordinul prefectului nu a existat, iar atacul asupra jandarmilor era cam greu să fie comis de nişte oameni care la ora aceea dormeau. Tabăra nu a fost desfiinţată, dar Chevron a început construcţia sondei, sub paza SSG Security şi a Jandarmeriei Române, redusă de la statutul de instituţie a statului român, la cel de firmă de pază a unei corporaţii private.

În sate s-a instaurat teroarea. Oamenii au început să fie hărţuiţi de jandarmi, mai ales noaptea, care iarna începe devreme, şi dimineaţa. Cei ieşeau singuri pe uliţă erau bătuţi, ridicaţi şi duşi la Inspectorul Judeţean de Poliţie Vaslui, cei care ieşeau câte doi erau invariabil legitimaţi şi percheziţionaţi, deşi aceeaşi lege mai sus citată cere pentru asta să existe indiciile săvârşirii unei infracţiuni sau contravenţii trecute, prezente sau viitoare, iar de la trei în sus se considera că este vorba de grup infracţional organizat. Agenţi ai firmei de pază SSG s-au distrat chiar arătându-şi conţinutul chiloţilor unor fete de doisprezece ani din comună. Iar zi de zi, în fiecare dimineaţă, sute de jandarmi din diverse locuri ale ţării- Vaslui, Bacău, Ploieşti, Bucureşti- erau aduşi în satele Pungeşiului, deşi nimeni nu declarase in vreun fel legea marţială şi nici nu debarcase vreo armată de ocupaţie.

În aceste condiţii, disperarea oamenilor a atins cote maxime şi la fel şi îndârjirea lor. Răscoale ţărăneşti au mai fost în România: 1888, 1907, 1946-1962. Aşa că în 7 decembrie, sâmbătă, oamenii au năvălit in terenul concesionat Chevron, au dărâmat gardul fragil de sârmă şi au spart geamurile câtorva utilaje. Jandarmii au venit cu sutele, au bătut, au arestat şi au dus vreo douazeci si doi de oameni, localnici şi activişti de mediu, la Inspectoratul Judeţean de Politie Vaslui (luni, 9 decembrie, s-au comunicat cincizeci de retinuţi, dar în cifra asta intră şi cei reţinuţi ulterior; Willy Schuster, liderul rezistenţei din Moşna, Sibiu, a fost smuls de lângă troiţă, în timp ce se ruga).

Când se întâmplau toate acestea, eram in drum spre Pungeşti. Nu mă duceam acolo să protestez, ci să documentez abuzurile, pentru a gândi un contraatac juridic. Pe drum, am fost sunat de oameni reţinuţi, ştiam deja de arestări şi că se pregătesc şi dosare penale. Am ajuns la orele 17, când deja se lăsase întunericul. Între timp, Jandarmeria preluase controlul asupra terenului sondei Chevron şi evacuase tabăra rezistenţei. Ne-am dus spre bufetul din satul Siliştea, cel mai apropiat de viitoarea sondă, unde se adunaseră mai mulţi localnici şi activiştii care scăpasera "îndubării". Ceva mai încolo, către sondă, lângă o troiţă, părintele Ghimuş din Bârlad ţinea o slujbă. Era o slujbă pentru luptătorii pentru dreptate, la care m-am alăturat şi eu. Jandarmii ne-au înconjurat, dar nu au intervenit. Părintele şi-a cerut scuze că i-a stropit cu aghiasmă, binecuvântarea nu era şi pentru ei.

Ne-am întors la bufet, unde am discutat cu mai mulţi despre cele întâmplate. Am vorbit şi cu preotul Ghimuş, şi cu fostul primar Spiridon Costache, o victimă predilectă a abuzurilor fizice ale jandarmilor, despre organizarea a doua zi a unei întâlniri cu sătenii pentru a înregistra audio relatările lor despre represiunea la care i-a supus Jandarmeria. La invitaţia unui activist din Iaşi, al cărui ONG tocmai încheiase un contract de comodat pentru terenul pe care se afla tabăra rezistenţei, am vorbit la telefon cu trimisul Direcţiei de Sănătate Publică Vaslui, care îl chema pe acest domn pe teren, pentru a-i face un proces verbal cum că terenul este insalubru, că s-au găsit resturi menajere, şi că are obligaţia de a-l curăţa. Probabil, şi ca să-i administreze o amendă. În tot acest timp treceau mereu patrule şi cu autocare cu jandarmi, pe care le localnicii invariabil le huiduiau.

Nu trecuse mai mult de o oră, când jandarmii au format un cordon în afara bufetului. Au venit şi mascaţii, care au început să ridice oameni din mulţime. Un grup de mascaţi a năvălit si în bufet, deşi nu exista niciun mandat de percheziţie şi nici vreo activitate care să justifice procedura flagrantului. Aceştia au pretins că li s-a spart un geam de la o maşină şi că nu au treabă decât cu cei care au făcut asta şi au început să caute în public oameni pe care să îi "salte". Speriat, patronul bufetului, un poliţist, a anunţat că închide localul, oamenii fiind trimişi să plece chiar în braţele jandarmilor. Dintre cei cu care am călătorit, doi au fost ridicaţi, cu totul abuziv. Pe Vlad Ioachimescu, care ieşise afară, l-au săltat pentru că filma. I-au spart şi displayul de la cameră. În clipa în care a făcut primul pas afară l-au înhăţat şi pe Claudiu Crăciun. Am sărit la jandarmi, interpelându-i că mi-au ridicat clientul, care a călătorit cu mine, de-abia a sosit şi nu are nicio treabă cu niciun geam. Mi-am scos legitimaţia de avocat, iar după ce s-au holbat vreo cinci minute la ea, convingându-se că e autentică, mi-au cerut delegaţia. I-am anunţat că nu am avut când şi cum să completez o delegaţie, întrucât clientul meu tocmai a fost ridicat şi nu aveam cum să prevedem asta. Mi s-a replicat sec că dacă nu am delegaţie, nu e clientul meu, şi au plecat cu autocarul în trombă spre Vaslui. Pe drum, amândoi au fost bătuţi.

M-am retras împreună cu alţii veniţi din Bucureşti spre Armăşeşti, ne-am cazat- unde am stat eu, localnicii au decis să se ducă să doarmă la rude şi sa ne lase toată casa pe mână, ca să avem loc. Apoi, ne-am adunat în faţa unei porţi să ne sfătuim. A apărut o patrulă de jandarmi, într-o dubă mică, care a oprit şi ne-a interpelat "ce faceţi, blocaţi drumul public?" Noi eram la marginea drumului, dar a trebuit să ne retragem dincolo de poartă, altfel am fi fost cu toţii ridicaţi. La un moment dat, a apărut un autocar plin ochi cu jandami. Câţiva copii l-au huiduit, iar un localnic a aruncat cu o piatră. Jandarmii au ieşit să prindă copiii care au fugit pe dealuri, pierzându-se în terenul pe care îl cunosteau mult mai bine. Noi am intrat într-o casă şi am stat acolo până au plecat jandarmii.

Ulterior, am fost anunţaţi prin telefon că li se dă drumul celor reţinuţi. Am pornit spre Vaslui şi într-un târziu i-am găsit în redacţia "Viaţa Nouă", unde îi dusese părintele Ghimuş. Ne-am întors în sat, iar localnicii ne-au ospătat cu friptură de găină de casă, mămăligă, mujdei de usturoi şi vin din producţia proprie.

Duminică dimineaţa, localnicii ne-au îndopat cu cafea si ne-au dat să mâncăm. Chiar în faţa noastră, jandarmii au ridicat un om ieşit să-şi vadă de treabă, iar faptul ca i-am interpelat şi filmat nu a ajutat la nimic.

În grupul destul de numeros în care mă aflam s-a decis să se plece spre tabăra de rezistenţă sau, mai exact, spre ce rămăsese din ea. Alături, de fapt, pentru că am fost informaţi că locul e înconjurat de o bandă izolatoare a poliţiei, ca şi "scenă a crimei". Planul era să se meargă până în Siliştea, iar apoi, întrucât erau echipe de jandarmi la fiecare o sută de metri, peste deal şi prin păđure, şi acelea inţesate de jandarmi dar, teoretic, mai permeabile. Ca să nu fiu iar în postura de la Club A, transformat din avocat în făptuitor si apoi în martor, şi neutralizat profesional în felul acesta, am agreat să rămân în urmă şi cu ajutorul unui şofer, să pornesc spre Vaslui în secunda în care cei plecaţi mă vor anunţa că urmează să fie urcaţi în dube. Nu au mai ajuns insă decât până în Siliştea. Peste tot era atât de plin de jandarmii aduşi înca de dimineaţă devreme, încât nu s-a mai pus problema plecării peste deal. Doar Claudiu Crăciun şi cu Vlad Ioachimescu au reuşit să ajungă până în apropierea taberei, cu echipa Digi 24 TV, care urma să-l intervieveze pe Crăciun.

Pe la orele 16, am pornit spre Bucureşti, trecând din nou prin filtrele poliţiei rutiere, care controlează toate maşinile care intră şi ies din Pungeşti. Între timp, la Bucureşti începea al doilea miting de solidaritate cu Pungeştiul. Sâmbătă, jandarmii făcuseră legitimări, pentru prima dată in doi ani în Piaţa Universităţii, zona Fântână. Duminică însă, în timp ce ne îndreptam spre casă, toţi cei prezenţi au fost legitimaţi, s-a intervenit cu pulanele, doi oameni au fost răniţi, unul băgat în spital, alţii loviţi şi săltaţi, duşi la Secţia 3 poliţie şi sancţionaţi contraventional. Luni, 9 decembrie 2013, generalul de brigada Mircea Olaru, şeful Jandarmeriei, a ieşit să anunţe că Pungeşti a fost declarat zonă specială de siguranţă publică şi că, în formulări ceva mai lemnos complexe, protestele spontane nu vor mai fi tolerate.

În timp ce o călătorie la Pungeşti înseamnă o călătorie în timp, în satele României anilor '50, în care Securitatea instaurase o teroare generală ca să neutralizeze mişcarea de partizani, dacă acolo Stalin e bine mersi în viaţă, iar Ana, Luca şi cu Dej bagă spaima în burgheji, dacă acolo se intâmplă lucruri pe care le ştim din bătrâni şi din căţile despre o epocă pe care o credeam revolută, în timp ce la Kiev statuia lui Lenin este în fine răsturnată, minunaţii noştri conducători, transformaţi ca şi atunci în vechili ai unei puteri străine, încep să readucă represiunea la ordinea zilei la nivel naţional. România este un stat poliţienesc care-şi dă jos mănuşile de catifea de pe pumnii de fier. Iar aşchia Victor Viorel Ponta nu a sărit departe de trunchiul Ion Iliescu, criminalul din decembrie 1989 şi de la mineriadele din 1990. Libertatea noastră este ameninţată. Guvernul Ponta trebuie să plece. Urgent.