Marşul lui Ştefan cel Mare la final

Cea de-a patra Mare Adunare Naţională a românilor basarabeni din 5 iulie 2015 s-a încheiat cu un marş a circa o mie de tineri din Chişinău spre capitala tuturor românilor, Bucureşti. Tinerii au mers pe jos prin caniculă şi ploaie, ajungând la Prut şi apoi la Iaşi sâmbătă, 11 iulie 2015. Duminică, 12 iulie 2015, mesajul lor pentru Unire a ajuns la Bucureşti, la Parlament si la Preşedinţie, iar în pelerinaj i-au însoţit mii de români de dincoace de graniţa nedreaptă. Mulţumim lui Andrei Mihai şi lui Mircea Ursache pentru imaginile de mai jos.

Şi un mic "cadou" din partea Jandarmeriei Române şi a Guvernului României:

Chişinău şi Bucureşti- două inimi româneşti

 
Nu întâmplător am ales ca titlu pentru această postare pe blogul asociaţiei noastre unul din cele mai poetice sloganuri care se scandează la marşurile, mitingurile şi flashmob-urile unioniste, la Chişinău, la Bucureşti, dar şi în multe alte oraşe româneşti de pe ambele maluri ale râului Prut.

Mesajul adoptat prin votul mulţimii la cea de-a patra Mare Adunare Naţională, care a avut loc în centrul oraşului Chişinău duminica trecută, 5 iulie 2015, şi la care au luat parte cel puţin treizeci de mii de persoane, este acum purtat în Marşul lui Ştefan cel Mare. O mie de tineri s-au angajat la un marş pe jos, printre dealurile Basarabiei, de la Chişinău către Prut, înfruntând canicula şi apoi ploaia, iar la sosirea lor la destinaţie, oraşul Ungheni, vor participa alături de mulţi alţii la un Pod de Oameni, refacere a Podului de Flori din 1990.

Punctul terminus al Marşului lui Ştefan cel Mare este însă capitala de drept a tuturor românilor, oraşul Bucureşti, unde tinerii participanţi vor fi primiţi în cadrul unei ample adunări publice, în emblematica Piaţa a Universităţii, duminica aceasta, 12 iulie 2015. Mesajul Marii Adunări Naţionale astfel primit şi acceptat, va fi apoi transmis Parlamentului şi Preşedinţiei României în cadrul unul marş care va ajunge la sediile ambelor instituţii.

Mesajul nostru, al unioniştilor de pretutindeni, către clasa politică din ambele state româneşti este unul foarte clar şi neechivoc: vrem reunificarea cât mai grabnică a României şi a Republicii Moldova. Propunem centenarul Marii Uniri, în anul 2018, ca momentul cel mai târziu la care acest deziderat trebuie realizat.

Chişinău- Cea de-a patra Mare Adunare Naţională

Mâine, 5 iulie 2015, de la orele 14, la Chişinău începe cea de-a patra Mare Adunare Naţională, la care se va stabili ca obiectiv naţional reunificarea celor două state româneşti: Republica Moldova şi România. Rezoluţia va conţine şi o serie de prim paşi concreţi care vor trebui efectuaţi pentru ca Unirea să devină efectivă pe cât posibil cel târziu cu ocazia centenarului Marii Uniri, în anul 2018.

http://actiunea2012.ro/marea-adunare-nationala-5-iulie-chisinau.html

Prima Mare Adunare Naţională, convocată după modelul adunărilor similare din timpul revoluţiilor române din 1821, 1848 şi 1918, a avut loc la Chişinău la 27 august 1989 şi a impus autorităţilor încă sovietice adoptarea ca limbă oficială a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti a limbii române scrisă cu grafie latină.

Cea de-a doua Mare Adunare Naţională de la Chişinău a fost convocată la 16 decembrie 1990, deloc întâmplător la împlinirea unui an de la declanşarea revoluţiei din România. Rezoluţia acesteia cerea independenţa Republicii Moldova ca prim pas către refacerea unităţii naţionale prin reunificarea cu România.

La 27 august 1991, la exact doi ani de la momentul istoric din 1989, cea de-a treia Mare Adunare Naţională de la Chişinău proclama formal independenţa Republicii Moldova, însă nu pentru eternitate, ci doar până la realizarea Unirii definitive cu România.

Contextul geopolitic nu a fost însă cel potrivit, Federaţia Rusă s-a opus din răsputeri, declanşând în anul 1992 războiul de pe Nistru, iar puterile occidentale au preferat să menajeze relaţia cu Moscova decât să dea curs reparaţiei istorice faţă de români, cu toată că, cu puţin timp înainte, fusese acceptată reunificarea germană. Ulterior, pe fondul deziluziei, a existat un reviriment al forţelor politice de sorginte sovietică, care au dus la un anumit regres de pe calea pe care această România de Est care este Republica Moldova pornise atât de impetuos din martie 1989 şi până-n august 1991.

Numai că cursul firesc al istoriei poate fi cel mult întârziat, dar ceea ce este natural să se întâmple se va întâmpla mai devreme sau mai târziu. În aprilie 2009, la două decenii după debutul mişcării de emancipare naţională, o nouă revoluţie a unei noi generaţii declanşa procesul prin care forţele post-sovietice aveau să piardă puterea. Mai important decât atât, evenimentele din aprilie 2009 de la Chişinău, redeschideau lupta pentru refacerea unităţii naţionale româneşti.

Născută în aprilie 2011, Platforma Civică, apoi Unionistă Acţiunea 2012 devenea catalizatorul şi unificatorul mişcării unioniste de pe ambele maluri ale Prutului şi reuşea, prin acţiunile sale, să repună Unirea pe agenda publică din ambele state. Constituit la 16 mai 2015, în cadrul marelui marş unionist cu 25.000 de participanţi de la Chişinău, Blocul Unităţii Naţionale (BUN), o largă coaliţie a societăţii civile din Republica Moldova, organizează acum cea de-a patra Mare Adunare Naţională, care va completa ceea ce au realizat primele trei Mari Adunări Naţionale.