ROMÂNIA VIE – Bilanţul celui de-al treilea an de activitate

Acest material încearcă să prezinte o serie de detalii privind Asociaţia România Vie şi istoricul acesteia de-a lungul anului 2014. În locul unei cronologii stricte vom urma diversele fire directoare din evoluţia si activitatea organizaţiei noastre, în ordinea în care au figurat ele şi în bilanţurile anilor 2012 şi 2013. O caracteristică a acestui an faţă de cei anteriori a fost, după amplele proteste din perioada 1 septembrie- 21 decembrie 2013, creşterea în pondere a activităţilor desfăşurate în asociere cu coaliţii mai largi, precum Platforma Unionistă Acţiunea 2012, Comunitatea Uniţi Salvăm, Campania Politica Fără Bariere sau, mai recent, Coaliţia Stop TTIP, faţă de acţiunile exclusive ale României Vii. De remarcat că, mai mult decât în anii 2012-2013, şi activităţile din ultima categorie au implicat un grad de externalizare mai accentuat.

-I-
Lupta cu sistemul

-1-

Dacă reforma constituţională a intrat într-o anumită adormire, România Vie a continuat să monitorizeze situaţia, nu fără a-şi rafina suplimentar viziunile şi ideile asupra acestei teme faţă de punctele de vedere susţinute în 2013 în cadrul Forumului Constituţional.

O analiză amănunţită a avizelor Curţii Constituţionale a României şi al Comisiei de la Veneţia cu privire la proiectul de revizuire a Constituţiei propus de Comisia Crin Antonescu a fost produsă pentru Uniţi Salvăm în cadrul României Vii.

-2-

            Ca parte a Comunităţii Uniţi Salvăm, membrii României Vii, în special aceia mai activi în cadrul forumurilor Uniţi Salvăm, precum Radu Andrei, Augustus Costache şi Alexandru Surcel, şi-au adus contribuţia la formularea unui set de revendicări privind modificarea legilor electorale, a legii partidelor şi a legii finanţării partidelor, care au stat la baza grevei cetăţeneşti declanşate de Uniţi Salvăm cu ocazia alegerilor europarlamentare. Deşi această iniţiativă a fost extrem de controversată, disputele externe ajungând să se reflecte chiar şi în dezbaterile interne din cadrul Uniţi Salvăm, ea a pus subiectul pe agenda publică.

            În vară, ulterior alegerilor europarlamentare, Uniţi Salvăm, dar şi mai multe ONG-uri, precum CeRe, Miliţia Spirituală, Fundaţia Pentru O Societate Deschisă etc., au dezvoltat un set mai amplu de revendicări privind modificarea legii partidelor şi a legilor electorale în sensul relaxării acestora, spre a permite apariţia şi afirmarea de partide şi de figuri noi, punându-se astfel capăt monopolului stabilit de actuala clasă politică română. Uniţi Salvăm a participat la aceste discuţii cu delegaţia cea mai numeroasă, din care făceau parte şi reprezentanţi ai României Vii, precum Alexandru Surcel şi Augustus Costache. Proiectul tehnic care a fost folosit pentru definitivarea conţinutului Campaniei Politica Fără Bariere, declanşată cu această ocazie, a fost redactat de Alexandru Surcel, iar România Vie a intrat oficial în lista organizaţiilor susţinătoare ale campaniei.

            Ulterior, Campania Politica Fără Bariere s-a folosit de campania electorală pentru alegerile prezidenţiale pentru a-şi populariza ideile, unii candidaţi declarându-şi susţinerea; ca un corolar, chiar dacă independent de campanie, Curtea Constituţională a României a pronunţat neconstituţionalitatea acelor articole din Legea partidelor care erau contestate în cea mai mare măsură de societatea civilă.

            Chestiunea modificării legilor electorale, a legii partidelor şi a legii finanţării partidelor, este încă deschisă, Camerele Parlamentului efectuând o muncă încă neconvingătoare asupra acestui subiect.

-3-

            În noiembrie 2014, fraudarea evidentă a votului din diaspora prin împiedicarea participării celor mai mulţi electori a declanşat un nou val de proteste. Membrii României Vii, chiar dacă poziţia lor a fost una mai rezervată datorită implicării partidelor consacrate aşa-zis de dreapta, au participat la aceste demonstraţii, le-au promovat şi au avut contacte cu presa în legătură cu ele, principiul asigurării libertăţii votului pentru toţi românii, inclusiv cei din diaspora, fiind mult mai important decât dorinţa de a evita manipulările de tip 2012, făcute de data aceasta de o tabără politică parţial opusă celei profitoare din acel prim an cu un val de proteste semnificativ.

            Momentul de vârf al demonstraţiilor din noiembrie 2014 a fost în 16 noiembrie, chiar în seara celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, când coloanele de demonstranţi plecate din Piaţa Universităţii au protestate în faţa Palatului Victoria, iar apoi s-au îndreptat spre sediul central al PSD, fiind oprite de Jandarmerie doar cu puţin înaintea acestuia şi numai până la evacuarea politicienilor de prim rang aflaţi în respectiva seară în amintitul sediu.

                                                                   

-4-

            Având încă de la fondare, în anul 2012, un anumit interes pentru coagularea unor alternative politice reale, România Vie, în vara anului 2014, a realizat o asociere informală cu o aripă pro-politică electorală din cadrul Comunităţii Uniţi Salvăm, denumită Mişcarea Uniţi Realizăm, iar spre finalul anului 2014, în luna decembrie, această asociere a angajat diferite discuţii cu grupul POL al lui George Epurescu, cu Nicuşor Dan, Erwin Albu, grupul R21, Grupul de Intervenţie Civică Braşov etc.

-II-

Campania pentru Unirea
Republicii Moldova cu România

România Vie a preluat de la Acţiunea 2012 organizarea celei de-a doua ediţii a Horei Unirii din 24 ianuarie 2014 la Monumentul Kilometrului 0 de la Piaţa Sfântul Gheorghe. Aceasta a avut o participare mai numeroasă decât prima ediţie, cea din 2013.

Pe de altă parte, România Vie a continuat să monitorizeze parcursul Proiectului de Lege Cadru privind Statutul Cetăţenilor Republicii Moldova în România, la a cărui redactare şi promovare a avut o contribuţie majoră şi pentru care voluntarii Acţiunii 2012 au reuşit colectarea a 117.000 de semnături de-a lungul primei jumătăţi a anului 2013.

Pe parcursul anului, mai mulţi dintre membrii României Vii s-au implicat în organizarea şi participarea efectivă a campaniilor Acţiunii 2012, în mod special a Caravanelor Trai Mai Bun care au străbătut toate localităţile Republicii Moldova de-a lungul verii 2014, precum şi a Lunilor Tricolorului.

În cadrul acesteia din urmă şi în acord cu Platforma Unionistă Acţiunea 2012, România Vie a organizat evenimentul Alături de Basarabia, la sediul Ambasadei Republicii Moldova din Bucureşti, la 27 august 2014, ocazie cu care s-a marcat aniversarea declarării independenţei Republicii Moldova faţă de URSS, dar s-a exprimat şi solidaritatea cu cetăţenii acestui stat, afectaţi de embargoul introdus de Federaţia Rusă împotriva exporturilor de fructe din Republica Moldova, ca represalii faţă de semnarea Acordului de asociere la Uniunea Europeană.

Marele marş unionist care, ajuns şi el la a treia ediţie, a devenit deja o tradiţie, a avut loc duminică, 12 octombrie 2014, partea de autorizare fiind asigurată de România Vie. Participarea a fost una record, de cca 12.000 de oameni. Ruta finală aleasă a fost alveola de lângă Parcul Kisseleff, Piaţa Victoriei, Calea Victoriei, strada Franceză, Piaţa Sfântul Anton, unde s-a citit Proclamaţia de la Bucureşti, reiterare şi adâncire a Pactului pentru Basarabia din 2012, la a cărei redactare a exista şi o mică contribuţie marca România Vie, şi s-au ţinut o serie de discursuri.

-III-

Apărarea patrimoniului natural şi cultural

-1-

Anul 2014 a reprezentat un moment de vârf în activitatea consacrată de România Vie problematicii explorării şi exploatării gazelor de şist şi a altor hidrocarburi neconvenţionale prin fracturare hidraulică sau gazoasă.

Astfel, în luna februarie, România Vie a asistat grupul de activişti antifracturare coordonat de Maria Olteanu în a obţine permisele necesare pentru a susţine timp de o lună un punct de informare publică cu cort cu privire la acest subiect în zona Pieţei Universităţii, in apropiere de Spitalul Colţea.

Pe de altă parte, România Vie a făcut din nou parte din grupul de organizare a Zilei Naţionale Antifracturare, ajunsă la a doua ediţie, care a avut loc în anul 2014 în ziua de 6 aprilie.

În acest timp, împreună cu mai mulţi consultanţi externi- Afrodita Iorgulescu, Cristina Cânepă, Georgeta Elisabeta Ionescu etc.-, membri ai României Vii, în primul rând Mircea Radea şi Alexandru Surcel, au început lucrul la un Proiect de Lege privind Metodele de Extracţie ale Hidrocarburilor Neconvenţionale, al cărui scop era, pe de o parte, de a interzice metoda fracturării hidraulice şi gazoase de mare volum şi, pe de altă parte, de a transparentiza procesul de selecţie al proiectelor propuse în materia explorării, dezvoltării şi exploatării hidrocarburilor neconvenţionale.

La începutul lunii iulie 2014, cu ajutorul unui grup de deputaţi, precum Tudor Ciuhodaru sau Remus Cernea, şi al unui senator, Ion Iovescu, cu opţiuni apropiate de cele ale mişcării antifracturare, România Vie a reuşit introducerea proiectului de lege în procesul legislativ, unde acesta continuă să se afle şi în acest moment.

Pentru susţinerea proiectului de lege a fost iniţiată o campanie de strângere de semnături, ce urmau a fi depuse împreună cu o petiţie suport. În această campanie a fost cooptat grupul Mariei Olteanu- Marius Lazăr, Alexandru Lişman etc.-, dar şi Marina Ştefan, care au efectuat voluntariat pe parcursul verii la un unic cort, în Bucureşti, precum şi alţi activişti din ţară, care la rândul lor au strâns semnături, cum a fost Mirela Chercicov de exemplu.

După mai multe luni de efort cu resurse foarte limitate, sub numărul 2264/A/02.12.2014, Mircea Radea şi Alexandru Surcel au reuşit să depună la registratura Senatului României amintita petiţie suport pentru Proiectul de Lege privind Metodele de Extracţie ale Hidrocarburilor Neconvenţionale, însoţită de 3.767 de semnături colectate fizic.

În fine, mai merită o menţiune Global Frackdown Day, eveniment mondial antifracturare, care s-a ţinut în scuarul de lângă Spitalul Colţea al Pieţei Universităţii, şi care la Bucureşti a fost coroborat cu tematica Stop TTIP. Acest eveniment cu o participare destul de redusă a avut loc sâmbătă, 11 octombrie 2014.

Corolarul tuturor acestor eforturi şi al celor din cei doi ani precedenţi, eforturi ale societăţii civile în general, a fost retragerea Chevron de pe piaţa românească la începutul anului 2015. Rămâne însă, deocamdată, spectrul NIS Petrol, subisidiară a gigantului rus Gazprom, deţinătoare a licenţelor de explorare din vestul României.

-2-

            O altă chestiune căreia România Vie i-a dedicat destul de multă energie de-a lungul anului 2014 a fost problematica toaletării abuzive a arborilor din spaţiile urbane. În acest sens, România Vie, prin Daniela Grigoraş, a deschis pagina de Facebook Stop Toaletării Abuzive, prin care au fost documentate numeroase cazuri şi s-a acordat suport şi altor activişti sau, pur şi simplu, nemulţumiţi.

            Ca un corolar al acţiunilor desfăşurate în această direcţie, în urma unei toaletări abuzive pe strada Apusului din cartierul Militari din data de 15 septembrie 2014, a fost formulată o plângere penală, iar cauza se află în prezent în cercetare.

-3-

            Apropiată oarecum de problematica anterioară, în anul 2014 România Vie şi-a mărit eforturile pentru combaterea fenomenului extrem de grav al despăduririlor abuzive. În acest sens, România Vie, în special prin Mircea Radea şi Andrei Mihai, şi cu sprijinul unor localnici a căror identitate, din motive obiective, o menţinem confidenţială, a documentat şi devoalat în mediul online faptele deosebit de grave care au loc pe valea Crasnei, în judeţul Prahova.

            De asemenea, la nivelul Uniţi Salvăm, membri ai României Vii au lansat ca temă de lucru ideea unei interziceri sau restricţionări drastice a exportului de cherestea ca modalitate de a strangula reţelele şi interesele care se susţin şi susţin tot acest fenomen.

-4-

            Dacă proiectul Roşia Montană a rămas neatins de-a lungul anului 2014, în schimb proiectul iniţial soră, cel de la Certeju de Sus, judeţul Hunedoara, deţinut de Deva Gold, subsidiară SPV a Eldorado Gold Corporation din Canada, companie titulară şi a proiectului la fel de controversat din Halkidiki, Grecia, a fost împins înainte chiar cu încălcarea legii, construirea uzinei de prelucrare cu cianuri în suspensie a minereurilor auro-argintifere fiind demarată chiar în absenţa autorizaţiilor necesare, cu complicitatea primarului localităţii.

            Această situaţie, sesizată de Mining Watch în octombrie 2014, a declanşat puternice reacţii mai ales printre protagoniştii „toamnei româneşti” din 2013. România Vie şi-a asumat depunea la Departamentul Naţional Anticorupţie a unui număr de plângeri penale identice, atât din partea asociaţiei în sine, cât şi pe baze individuale. Plângerile au fost redactate de Alexandru Surcel în colaborare cu Claudia Apostol şi Roxana Pencea din cadrul Campaniei Salvaţi Roşia Montană, iar plângeri individuale şi-au asumat mai mulţi militanţi din cadrul Uniţi Salvăm, precum Alina Daniela Bogdan, Dragoş Andriana, Mircea Şerdin şi Cătălin Tăbăcaru. Acţiunea de depunere cu un anumit element demonstrativ a plângerilor penale a avut loc la 21 octombrie 2014, iar plângerile se află în prezent în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara.

-5-

            Deşi implicaţiile sale nu ţin strict doar de patrimoniul natural sau cultural, problematica complexă ridicată de negocierile privind acordurile CETA şi TTIP, care obligă reciproc Uniunea Europeană în integralitatea sa cu Canada, respectiv Statele Unite ale Americii, are o foarte importantă componentă de mediu, model de dezvoltare (durabilă versus dezvoltare bazată pe exploatarea intensivă a resurselor naturale), sistem de drept şi cultură în sensul antropologic al termenului, motiv pentru care am integrat acest subcapitol în capitolul referitor la patrimoniul natural şi cultural.

            Astfel, începând aproximativ din luna septembrie 2014, a debutat în România Campania Stop TTIP & CETA, o campanie pan-europeană, declanşată în Europa Occidentală şi extinsă la nivelul UE, dedicată transparentizării negocierilor privind cele două acorduri de parteneriat comercial şi liber schimb dintre Uniunea Europeană şi Canada, respectiv SUA, eliminării mecanismelor de arbitraj de tip ISDS, care ocolesc justiţia propriu-zisă, precum şi a mecanismelor de derogare de la normele de mediu, de reglementare financiar-bancară etc. în favoarea sistemului normativ cel mai lax şi, prin urmare, mai convenabil companiilor beneficiare (de exemplu, companii americane implicate pe pieţele europene sau companii europene implicate pe pieţele americane).

            La nivel european, la Campania Stop TTIP participă un număr de circa 400 de ONG-uri. În România, rolul de lider al coaliţiei şi l-a asumat Terra Mileniul III, iar mai multe organizaţii, precum Asociaţia Edelvais sau România Fără Ei, au aderat. România Vie a aderat şi ea.

            Într-o primă fază s-a încercat o iniţiativă legislativă civică europeană, conformă Tratatului de la Lisabona, iar în urma avizului negativ al Comisiei Europene s-a decis să se meargă mai departe printr-o amplă acţiune petiţionară, dar susţinută de un număr de semnături chiar superior celui minim de un milion propriu iniţiativei legislative civice europene.

            Aşa cum am menţionat mai sus, o primă acţiune stradală la care şi România Vie a fost prezentă, la care s-a prezentat şi tematica Stop TTIP, a fost Global Frackdown Day din 11 octombrie 2014.

-IV-

Promovarea drepturilor românilor
din jurul graniţelor

O permanentă preocupare majoră a României Vii o constituie promovarea drepturilor culturale, confesionale, civile şi politice ale românilor din jurul graniţelor României şi ale Republicii Moldova.

Dacă în anii 2012 şi 2013 evenimentele organizate pentru sprijinirea intereselor legitime ale minorităţii române din Ucraina s-au aflat într-o proporţie echilibrată cu cele dedicate situaţiei etnicilor vlaho-români din Peninsula Balcanică, fie că discutăm de sutele de mii de români din Banatul de Vest şi Valea Timocului ori de aromânii, meglenoromânii şi istroromânii din zonele mai îndepărtate din sudul şi vestul acestei arii geografice, evenimentele Maidanului kievean urmate de ofensiva Rusiei în Ucraina au impus în prim planul preocupărilor României Vii situaţia celor aproximativ o jumătate de milion de români care reprezintă a doua minoritate ca pondere numerică de pe teritoriul statului vecin.

Astfel, ca reacţie la scrisoarea deschisă adresată autorităţilor României de către Asociaţia Naţional-Culturală „Basarabia” a Românilor din Regiunea Odessa (Ucraina) la data de 31 ianuarie 2014, prin care aceasta cerea „convocarea Congresului Românilor de Pretutindeni, în baza art. 8 din Legea nr. 299/2007”, care în finalul său conţinea următorul apel- „Apelăm la organizaţiile reprezentative ale românilor de pretutindeni să susţină demersul Asociaţiei “Basarabia” de implementare necondiţionată a legislaţiei româneşti în vigoare într-un domeniu care ne priveşte direct”.-, România Vie adresa propriul apel pentru convocarea Congresului Românilor de Pretutindeni, o obligaţie asumată de statul român încă din anul 2007, din răspunsul primit organizaţia noastră constatând că Departamentul Politici pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României şi Camerele Parlamentului României sunt foarte „pricepute” în a-şi plasa răspunderile unele celorlalte.

Faţă de agravarea crizei din Ucraina, România Vie iniţia în mod simbolic pentru data de 9 mai 2014, dată la care în fiecare an Federaţia Rusă celebrează atât pe teritoriul propriu, cât şi în celelalte foste republici sovietice, Ziua Victoriei, marcând capitularea Germaniei naziste la finele celui de-al doilea război mondial, evenimentul Împotriva războiului de Ziua Victoriei, în faţa sediului Ministerului Afacerilor Externe, prin care se solicita Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa implicarea mai determinată în vederea stopării agresiunii Federaţiei Ruse asupra Ucrainei şi a restabilirii ordinii de drept în relaţiile internaţionale, Ministerului Afacerilor Externe al României să contribuie în mod activ la procesele de stabilizare a situaţiei din Ucraina, dar mai ales pentru protejarea minorităţii române din Ucraina şi în special a etnicilor români din regiunea Odessa, care include şi teritoriul istoric românesc al Bugeacului (ai căror reprezentanţi deja menţionaţi au cerut sprijinul ferm al României), dar şi din regiunile Mikolaiv, Herson, Kirovograd şi din Republica Autonomă Crimeea, care sunt ameninţaţi în mod direct de a deveni locuitorii unui teatru de război, ca Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni să ia măsuri pentru rezolvarea problemelor recent semnalate de reprezentanţii Asociaţiei Naţional-Culturale „Basarabia” a Românilor din Regiunea Odessa deputaţilor din Comisia pentru Românii de Pretutindeni, dar şi printr-o scrisoare deschisă: reducerea numărului de şcoli româneşti din regiune de la optsprezece în 1997 la cinci în prezent, absenţa unui centru cultural românesc, lipsa cărţilor în limba română, a legăturilor economice cu România învecinată, organizarea de evenimente culturale româneşti, întârzierea convocării Congresului Românilor de Pretutindeni etc., precum şi îndeplinirea procedurilor pentru revocarea ambasadorului României în Republica Moldova, Marius Lazurcă, pentru declaraţiile şi acţiunile antiunioniste ale acestuia.

Deşi sub aspectul participării acest eveniment a fost un eşec, motiv pentru care în perioada următoare România Vie a fost mai reticentă să îşi asume organizarea de evenimente de stradă fără o verificare prealabilă a potenţialului de prezenţă, a avut loc totuşi un dialog direct, în interiorul Ministerului de Externe, cu reprezentanţii acestuia, s-a depus o petiţie şi s-a primit un răspuns scris la aceasta.

-V-

Alte preocupări

-1-

Ca şi în 2012 şi 2013, România Vie a monitorizat acţiunile autonomiste şi populiste din judeţele Harghita şi Covasna, considerând ca acestea nu pot decât aduce prejudicii bunei relaţii dintre românii majoritari şi maghiarii minoritari, expunându-i pe ultimii la izolare şi sărăcire accentuată.

Astfel, ca şi în anii 2010-2013, am constatat apariţia la Târgul de Turism al României de la Romexpo, care se ţine în luna martie, a unui stand al unei unităţi administrativ-teritoriale inexistente, Ţinutul Secuiesc- Szekelyfold, finanţat şi organizat de Consiliul Judeţean Harghita, fiind singurul judeţ care procedează în acest mod.

În anul 2013 ne-am adresat cu cereri de explicaţii către S.C. ROMEXPO S.A., care nu ne-a răspuns nici până în ziua de azi, şi către Ministrul delegat pentru IMM-uri, Turism şi Mediul de Afaceri, pe atunci doamna Maria Grapini, care prin Adresa nr. 21225/14.03.2013 ne-a făcut următoarele precizări: „Am luat act de sesizarea dumneavoastră privind participarea Consiliului Judeţean Harghita la Târgul de Turism al României în mai mulţi ani sub numele de "Ţinutul Secuiesc". Apreciem preocuparea dumneavoastră faţă de respectarea Constituţiei şi a statului naţional unitar român. Vă informăm că am transmis sesizarea organizatorului „ROMEXPO S.A." pentru a verifica modul în care participanţii la târg îşi definesc standurile, aceasta fiind obligaţia organizatorului. Cât priveşte modul de cheltuire a banilor publici de către Consiliul Judeţean, vă informăm că responsabilitatea este a Preşedintelui Consiliului Judeţean şi a Consiliului Judeţean. Dupa cum ştiţi, Guvernul şi-a declarat clar politica privind regionalizarea doar pe principii economice şi administrative, şi nu pe principii etnice. Guvernul României urmăreşte permanent respectarea drepturilor cetăţenilor indiferent de naţionalitate fără discriminare. Vă asigurăm domnule Preşedinte de toată disponibilitatea de a colabora, pentru a asigura o convieţuire paşnică a tuturor cetăţenilor, indiferent de zona geografică în care locuiesc”.

La un an de la primirea acestor asigurări, constatam că standul aşa-zisului Ţinut Secuiesc reapăruse la Târgul de Turism al României, exact aşa cum a funcţionat el şi în anii 2010, 2011, 2012 şi 2013. La momentul când am trimis un comunicat către presă, relevând ceea ce ni se comunicase oficial în 2013 şi lipsa măsurilor promise, standul respectiv mai putea fi vizitat până duminică, 16 martie 2014. Poate unora li se va părea măruntă şi neesenţială această prezenţă, dar astfel de detalii, de mici „scăpări”, dau măsura încrederii pe care putem să o avem în Guvernul României că acesta într-adevăr urmăreşte cu rigoare interesele ţării şi respectarea legislaţiei în vigoare.

Pe de altă parte, cam în aceeaşi perioadă avea loc comemorarea din 10 martie 2014 din Municipiul Târgu Mureş, prilej pentru mai multe manifestări extremiste antiromâneşti. La aceasta a luat parte ca invitat special al organizatorilor şi Marc Gafarot I. Monjo, un cunoscut om politic, reprezentant al Partidului pentru Convergenţă şi Uniune Catalană, formaţiune politică care militează pentru secesiunea Cataloniei de Spania. Acesta a făcut o paralelă între situaţia poporului catalan şi cea a secuilor din centrul României şi i-a îndemnat pe secui să lupte pentru autonomie. Era însă evident că respectivul domn nu avea de fapt în vedere autonomia, deoarece Catalonia beneficiază de un statut de largă autonomie teritorială pe criterii etnice încă de la începutul anilor 1980, prin urmare obiectivul partidului din care şi domnul Gafarot face parte este separarea în cadrul unui nou stat independent şi suveran. Faptul că domnia în martie 2014 a ales cu bună ştiinţă să ignore diferenţele evidente dintre realitatea catalană, cea a unei naţiuni dependente, şi realitatea secuiască, cea a unei minorităţi etnice având legături culturale şi etno-lingivistice, dar nu şi geografice, cu un stat independent existent, ne-a indicat o certă rea credinţă din partea acestui politician spaniol. Prin urmare, România Vie a cerut printr-o petiţie în termenii cei mai categorici demararea procedurilor legale pentru declararea ca indezirabil a domnului Marc Gafarot I. Monjo.

Răspunsul autorităţilor competente a fost primit sub forma Adresei nr. 85292/S4/31.03.2014 (dar primită de noi prin email de-abia la 22 aprilie 2014), emisă de Ministerul Afacerilor Interne al României, prin Secretar General chestor de poliţie Ion Stoica, care susţinea că: „În context, din datele şi informaţiile deţinute de structurile Ministerului Afacerilor Interne, cu atribuţii în domeniul de referinţă nu a rezultat faptul că persoana în cauză desfăşoară activităţi de natură să pună în pericol ordinea publică sau securitatea naţională.”

Ca să se înţeleagă foarte clar ceea ce a observat România Vie şi ceea ce au refuzat să vadă autorităţile puse să vegheze la interesul naţional şi la stabilitatea statului român, numitul domn Marc Gafarot I. Monjo a transmis mulţimii prezente la manifestările comemorative de la Târgu Mureş din 10 martie 2014 un puternic mesaj de încurajare a separatismului pe baze etnice şi teritoriale. Astfel, acesta a declarat că „Să nu renunţaţi niciodată la obţinerea autonomiei. Este dreptul vostru!” şi “Acesta este un eveniment major, pentru o cauză politică onestă. Este o plăcere pentru mine să fiu aici, deoarece o mişcare precum a voastră este păstrată vie în memoria catalanilor. Ca membru al unei naţiuni a cărei cultură, limbă şi identitate a fost persecutată sever de-a lungul timpului, mă simt foarte apropiat de neamul secuiesc.” De altfel, la manifestare au fost arborate şi steagurile celor două regiuni autonome, dar şi separatiste ale Spaniei, Catalonia şi Ţara Bascilor, şi s-a scandat „Catalunia” şi „Autonomie”.

Aşa cum precizam în comunicatul cu elemente de scrisoare de protest adresat de România Vie mass mediei după primirea răspunsului din partea MAI, „nu credem că este cazul ca România să devină poligonul de încercare al unei „Internaţionale” a separatiştilor din diverse colţuri ale Europei. Noi suntem de principiul că, în limitele drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ale legislaţiei europene şi a garantării dreptului la identitate şi la exprimare culturală şi confesională al tuturor cetăţenilor, inclusiv la cultivarea legăturilor cu ţările de care aceştia sunt legaţi prin etnie, limbă, cultură şi religie, fiecare stat trebuie să gestioneze conform suveranităţii sale problematica minorităţilor etnice şi a limbilor regionale de pe teritoriul propriu. Prin urmare, nu considerăm acceptabil ca politicieni spanioli să instige minorităţi din România la revendicări autonomiste şi secesioniste, tot astfel cum nu putem fi de acord ca oameni politici români să militeze în Spania pentru secesiunea unor regiuni ale acestei ţări.”

-VI-

Manifestări culturale

-1-

Aniversarea a doi ani de existenţă a României Vii s-a efectuat la 1 aprilie 2014, întrucât data precisă, 27 martie, a fost în acest an aglomerată cu manifestările legate de aniversarea Unirii Basarabiei cu România la 27 Martie 1918. Alegerea zilei de 1 aprilie nu a fost cu totul neinsipirată, întrucât dacă la 27 martie 2012 a avut loc manifestarea care a condus către geneza României Vii în cadrul facţiunii protestatare de la Fântâna din Piaţa Universităţii, la 1 aprilie 2012 a avut loc dezbaterea în urma căreia evoluţiile din 27 martie au devenit ireversibile.

Pe de altă parte, şi dincolo de semnificaţia planetară de zi a păcălelilor, 1 aprilie este şi Ziua Naţională de Comerorare a Victimelor de la Fântâna Albă şi ale Ocupaţiei Sovietice din Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei. Această dată a fost aleasă pentru comemorarea sutelor de mii de locuitori ai teritoriilor româneşti ocupate de sovietici în perioada 1940-1945 supuşi represiunilor staliniste în amintirea celor întâmplate în Bucovina de Nord la 1 aprilie 1941. Pe scurt, din dorinţa de a identifica elementele potenţial participante la o mişcare de rezistenţă contra ocupaţiei sovietice, agenţii NKVD-ului stalinist au lansat zvonul potrivit căruia la 1 aprilie 1941, printr-un punct de trecere a frontierei apropiat de localitatea Fântâna Albă din Bucovina de Nord, orice doritor putea să treacă liber noua frontieră către România. Rezultatul a fost că mai multe mii de săteni, organizaţi şi în frunte cu praporii din biserici, au pornit încolonaţi către Fântâna Albă, unde sovieticii organizaseră un fals punct de trecere a frontierei, cu mai mulţi kilometri în spatele adevăratei graniţe, care masca mai multe cuiburi de mitralieră. Când refugiaţii au ajuns la o distanţă suficient de mică, NKVD-iştii au deschis focul, fiind ucişi între trei şi cinci mii dintre aceştia, înmormântaţi ulterior într-o groapă comună, marcată azi doar de un monument din lemn. Masacrul de la Fântâna Albă, cel mai masiv dintr-o întreagă serie de pogromuri antiromâneşti comise de sovietici în fostele teritorii de nord-est ale României Mari, este considerat pe bună dreptate a fi Katyn-ul românesc.

Pentru a împăca toate semnificaţiile de mai sus, România Vie a optat ca aniversarea sa din anul 2014 să constea din vizionarea documentarului „Fortăreaţa” (în original „Pevnost”), realizat de o echipă de cineaşti cehi şi prezentat în premieră în România în cadrul festivalului de film One World 2013, având ca subiect realitatea maladivă din teritoriul controlat de regimul separatist de la Tiraspol, stipendiat de Moscova, cunoscut în România sub denumirea generică de Transnistria şi pe plan local sub cea de Nistrenia. După vizionarea filmului a avut loc o dezbatere publică.

-2-

Cu ocazia aniversării împlinirii a douăzeci şi cinci de ani de la revoluţia din decembrie 1989- iunie 1990, membrii României Vii s-au implicat activ în organizarea şi desfăşurarea manifestărilor din 21 decembrie 2014 din Piaţa Universităţii, iniţiate de Asociaţia 21 Decembrie. În preajma acestei aniversări, mai exact în 17 decembrie 2014, Comunitatea Uniţi Salvăm a făcut publică versiunea a doua a Declaraţiei de la Bucureşti (cea iniţială fiind lansată cu ocazia marelui protest din 21 decembrie 2013), la redactarea şi punerea în circulaţie a căreia mai mulţi membri ai României Vii şi-au adus o importantă contribuţie.                 

Alexandru Surcel, Bucureşti, 3 aprilie 2015

Despre Campania Stop TTIP şi mecanismul ISDS de jurisdicţie între state şi corporaţii

https://www.youtube.com/watch?v=d4JEvwsbQk0

Declaraţia de la Bucureşti, versiunea 2.0

Azi, 17 decembrie, se împlinesc 25 de ani de când la Timişoara cădeau sub gloanţe primii eroi ai revoluţiei care a redeschis şansa României către normalitate. Deloc întâmplător, la 21 decembrie 2013, cu ocazia ultimului marş din seria "toamnei româneşti", a fost lansată public Declaraţia de la Bucureşti.

Comunitatea Uniţi Salvăm revine acum, la exact un sfert de secol de la acele începuturi însângerate ale noii democraţii româneşti, cu o nouă versiune a Declaraţiei de la Bucureşti. https://www.facebook.com/comunitateaunitisalvam/posts/1685175458375469

Apelul de la Sfântu Gheorghe

Asociaţia România Vie îşi exprimă solidaritatea cu organizaţiile membre ale Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş şi susţine apelul formulat de acestea la 1 Decembrie 2014 în cadrul Adunării de la Sfântu Gheorghe: http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/ZIUA+NATIONALA+A+ROMANIEI+Apelul+romanilor+catre+liderii+comunit. Reproducem mai jos textul integral al Apelului:

Apel la normalizarea convieţuirii interetnice din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş adresat reprezentanţilor societăţii civile şi liderilor formaţiunilor politice maghiare din România

Spre ştiinţă: Guvernului, Parlamentului şi Preşedinţiei României

 În perspectiva Centenarului Marii Uniri, din 1 Decembrie 2018, participanţii la manifestările organizate în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna prilejuite de sărbătorirea Sfântului Apostol Andrei, Apostolul Românilor, Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei şi a Zilei Naţionale a României, tineri şi vârstnici din Bucureşti, Sibiu, Buzău, Târgovişte, Braşov şi din alte localităţi ale ţării, împreună cu reprezentaţii societăţii civile din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, adresează reprezentanţilor societăţii civile şi liderilor formaţiunilor politice maghiare din România următorul Apel la normalizarea convieţuirii interetnice din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş:

• Menţinerea imaginii publice conform căreia, în perioada postdecembristă, judeţele Covasna, Harghita şi Mureş reprezintă o zonă cu potenţial conflictual, nu este benefică, nici pentru românii locuitori ai acestor judeţe, nici pentru maghiari, aducând grave prejudicii dezvoltării economice şi sociale a zonei, climatului de convieţuire interetnică, bunăstării cetăţenilor şi relaţiilor, pe toate planurile, a zonei cu celelalte judeţe ale României şi cu investitorii străini. Este timpul ca această zonă binecuvântată din inima României să se transforme din consumator, în furnizor de stabilitate. Este timpul ca „focul” aprins în Ucraina să nu se extindă.
• Îmbunătăţirea climatului de convieţuire interetnică dintre românii şi maghiarii din aceste judeţe are ca temei buna convieţuire dintre secuii/maghiarii din sud-estul Transilvaniei şi românii din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească. Se cunoaşte faptul că Munţii Carpaţi nu au despărţit niciodată locuitorii trăitori de o parte şi de alta a versanţilor acestora. De-a lungul istoriei, atunci când au fost ani de mari încercări pentru populaţie, mulţi moldoveni şi munteni s-au refugiat temporar peste munţi, în Transilvania, iar, în situaţii similare, foarte mulţi secui şi-au găsit cămin peste Carpaţi. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, când majoritatea românilor ardeleni au emigrat în America, secuii s-au stabilit cu miile în Bucureşti, Brăila, Galaţi, Bacău, Focşani şi în alte aşezări din Regatul României. Înainte de industrializarea zonei, de după reîmpărţirea administrativ-teritorială a ţării, din anul 1968, şi înfiinţarea actualelor judeţe, mii de secui şi-au găsit locuri de muncă în Braşov, Făgăraş, Sibiu, dar şi în Oneşti, Bacău, Piatra Neamţ, Iaşi etc.
• Războiul vamal dintre România şi Austro-Ungaria, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, a avut urmări catastrofale asupra activităţii economice şi a existenţei majorităţii meşteşugarilor din fostele scaune secuieşti, de fapt asupra întregii populaţii a zonei.
• Până în 1989, şi chiar după aceea, mii de intelectuali maghiari din sud-estul Transilvaniei au urmat studiile universitare în Iaşi, Bucureşti, Bacău, Galaţi, ca să nu mai vorbim de marile universităţi din Transilvania, fără nicio urmă de discriminare pe criterii etnice.
• Încă de la înfiinţarea cunoscutelor staţiuni balneare din Arcul Intracarpatic, în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, şi până astăzi, principalii beneficiari ai serviciilor balneare şi turistice ale acestor stabilimente au fost românii de peste Carpaţi; în anii când aceştia, din variate motive nu au frecventat staţiunile menţionate, ele ajungeau în pragul falimentului.
• De fapt, economia şi activitatea din toate sectoarele, inclusiv infrastructura zonei este integrată organic, în sistemul naţional românesc, este racordată prin mii de fire la angrenajul administrativ, economic, social şi cultural românesc. Această realitate face ca viaţa publică, şi cea a fiecărui locuitor din zonă, să nu poată continua sub nicio formă independentă, nici măcar 24 de ore.
• În spiritul adevărului istoric, recunoscut de cele mai autorizate instanţe internaţionale abilitate, inclusiv de personalităţi academice maghiare, faţă de celelalte state europene, în care, după primul război mondial, trăiesc comunităţi maghiare, România a fost şi este singurul stat care a asigurat prezervarea şi afirmarea identităţii concetăţenilor maghiari. Stau mărturie în acest sens: numărul şi ponderea populaţiei maghiare din România, înregistrată cu ocazia recensămintelor oficiale precum şi intensa viaţă culturală şi ştiinţifică maghiară, oglindită în cărţile şi publicaţiile editate, în viaţa teatrală, în reţeaua şcolilor cu predare în limba maghiară - de la grădiniţă, până la facultate, în funcţionarea fără nicio restricţie a cultelor religioase etc.
• Este timpul să fie recunoscut, de către liderii civici şi politici ai comunităţii maghiare, faptul că România şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile referitoare la minorităţi asumate prin tratatele internaţionale. Nu numai că întreaga administraţie publică locală din judeţele amintite este sub controlul exclusiv şi permanent al formaţiunilor politice maghiare, cu derapajele antiromâneşti cunoscute, dar reprezentanţii acestora participă efectiv şi la guvernarea întregii ţări. La 96 de ani de la Marea Unire, membrii comunităţii maghiare din România au posibilitatea garantată de „a se instrui, administra şi judeca în limba sa proprie” (cu asigurarea translatorilor), „prin indivizi din sânul său”, de a avea reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării „în proporţie cu numărul indivizilor ce îl alcătuiesc”, precum şi „deplină egalitate tuturor confesiunilor religioase”. Deci spiritul extrem de generos al Rezoluţiei de la Alba Iulia este integral respectat. Niciun guvern al României, cu excepţia experimentului stalinist de tristă memorie al Regiunii Autonome Maghiare, dintr-o epocă a unei crunte dictaturi, patronată de „lagărul sovietic”, nu a promis vreodată autonomia aşa-zisului „Ţinut secuiesc”.
• Rezoluţia de la Alba Iulia a fost o declaraţie de principii, ale cărei prevederi se regăsesc în Tratatul internaţional privind minorităţile, din 9 decembrie 1919, în baza căruia a fost elaborată legislaţia naţională privind drepturile şi îndatoririle cetăţenilor români indiferent de apartenenţa etnică. În acest mod s-a respectat spiritul generos al prevederilor Rezoluţiei de la Alba Iulia şi nu litera acestui document redactat în terminologia epocii.
• Este timpul ca toţi liderii politici şi civici maghiari, deopotrivă ”moderaţi” şi ”radicali”, şi toţi susţinătorii autonomiei teritoriale pe criteriul etnic a aşa zisului ”Ţinut secuiesc”, să înţeleagă că acest deziderat nu va fi niciodată acceptat de români. Maghiarii din zonă au toate condiţiile pentru a-şi prezerva şi afirma identitatea etnică şi culturală chiar şi fără un fals şi artificial ideal de autonomie prin care se revendică drepturi colective şi alte privilegii de stăpânitori exclusivi ai zonei, iar pentru românii din acest spaţiu, care ar fi expuşi să trăiască într-o asemenea autonomie, nu li s-ar acorda nicio şansă de dăinuire, aşa cum s-a văzut în istorie, în epoca dualismului austro-ungar şi în timpul Dictatului de la Viena. O autonomie etnică maghiară/secuiască a spaţiului sud-est transilvan ar înseama pentru români întoarcerea roţii istoriei cu un secol în urmă, când ei au fost profund discriminaţi şi zona foarte mult purificată de români.
• Solicităm liderilor civici şi politici ai comunităţii maghiare, formatorilor şi liderilor de opinie şi conducătorilor mass-media în limba maghiară să nu mai promoveze sentimentele de ură faţă de români, să lase copiii maghiari să înveţe limba română pe care şi strămoşii lor o cunoşteau chiar foarte bine, ca pe o a doua limbă maternă, să-i lase pe copii să se apropie cu acceptare firească de istoria şi de cultura română şi să nu mai fluture cu obstinaţie tema falsă a pericolului românizării aşa-zisului „Ţinut secuiesc”, să nu mai prezinte trunchiat istoria locală, prin eludarea şi minimalizarea istoriei şi culturii românilor din Arcul Intracarpatic. Este timpul să fie respectate întocmai prevederile legale referitoare la prioritatea limbii române în inscripţionările publice şi afişarea doar a însemnelor heraldice aprobate legal.
• Facem un apel către reprezentanţii legitimi ai comunităţii maghiare să condamne public activitatea formaţiunilor maghiare de extremă dreaptă, nu doar să se delimiteze formal de acestea. Cu sloganuri precum „Piară Trianonul” şi „Ţinutul secuiesc nu este România”, scandate la adunări publice de către extremişti din sânul comunităţii maghiare, nu se va câştiga niciodată simpatia şi adeziunea românilor la dezideratele formulate.
• Apreciem şi respectăm istoria, cultura, tradiţiile, patrimoniul concetăţenilor secui-maghiari, dar reafirmăm adevărul conform căruia, fără istoria, cultura şi patrimoniul românilor din zonă, istoria locală a judeţelor Covasna şi Harghita nu este completă. Aşa cum nu pot fi eludate numeroasele interferenţe culturale româno-maghiare care tocmai dovedesc o convieţuire îndelungată şi apropiată a românilor şi maghiarilor din judeţele Covasna şi Harghita, convieţuire pentru a cărei normalizare, din respect pentru înaintaşi, cât şi pentru urmaşii noştri, facem prezentul Apel.

              Sfântu Gheorghe, 1 Decembrie 2014

Legea antifrack în comisiile senatoriale

La începutul acestei săptămâni au avut loc primele dezbateri în comisiile senatoriale privind proiectul de lege privind metodele de extracţie ale hidrocarburilor neconvenţionale, înregistrat pe rolul Senatului sub nr. L623/2014 (fost B358/2014), prin care se doreşte transparentizarea procesului decizional în materia explorării, dezvoltării şi exploatării hidrocarburilor neconvenţionale şi, în primul rând, a gazelor de şist, interzicerea tehnologiilor periculoase cunoscute sub denumirea de fracturare hidraulică şi gazoasă de mare volum şi implicarea societăţii civile în activitatea de supraveghere a respectării condiţiilor pentru autorizarea şi derularea proiectelor din acest domeniu. Acest proiect de lege a fost redactat de membri ai Asociaţiei România Vie, concomitent şi activişti în cadrul Comunităţii Uniţi Salvăm, împreună cu un grup de consultanţi externi (Georgeta Elisabeta Ionescu, Cristina Cânepă etc.) şi introdusă în procedura parlamentară printr-un grup de deputaţi şi senatori. De asemenea, proiectul este susţinut prin petiţia suport depusă la Senat cu numărul de intrare 2264/A/02.12.2014, pentru care cu ajutorul unor voluntari precum Maria Olteanu, Marius Lazăr, Alexandru Lişman, Marina Ştefan, Mirela Chercicov şi alţii pe care nu-i mai numim aici s-au colectat fizic un număr de 3.767 de semnături.

Vicepreşedintele Asociaţiei România Vie, Mircea Radea, a reuşit să participe la lucrările acestor comisii cu ajutorul senatorului Ion Iovescu şi iată relatarea celor întâmplate:

„Luni, 8 decembrie, legea a fost la Comisia Administrativă la care nu a fost nimeni dintre noi şi nici Iovescu care abia seara a aflat de acest lucru. Aşa cum era de aşteptat au dat aviz negativ.

Marţi, 9 decembrie, dimineaţa am fost la Comisia de Mediu. Cei doi senatori care au deschis gura au spus că ei nu prea ştiu cum e treaba. Că s-au interesat aşa însă nu sunt specialişti si că ar fi vrut să vadă o dezbatere între specialişti. Când le-am spus despre dezbaterile de la Epoch Times unul a spus că nu acolo şi că ar fi trebuit sa fie la un post cu audienţă (!).

Am prezentat numai o parte dintre argumente, pentru că se grăbeau. Aşa e în Parlament, aleşii nu au timp. După mine a cuvântat două vorbe reprezentantul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) şi care a transmis că "nu pot fi de acord cu aşa ceva" şi solicită raport de respingere. După aceea a trebuit să plecăm toţi căci comisia avea şi alte puncte pe ordinea de zi şi au dat impresia ca nu vor să fie şi alţii de faţă când vor decide. Mai târziu am aflat că au dat raport de respingere.

După şedinţa de plen am mers la Comisia Economică. Aici s-a vorbit mai mult. Am prezentat argumentele pentru care legea trebuie susţinută după care au dat cuvântul reprezentantului ANRM, de astă dată însuşi directorul ANRM. Asta înseamnă că au luat în serios treaba şi trebuiau să se asigure că la Comisia Economică nu se ia vreo decizie care să nu le convină.

La partea cu producţia şi consumul de gaze conform Eurostat directorul ANRM a reacţionat şi ne-a acuzat că venim cu documente false. Apoi s-a văitat ca el nu ştie cum să facă să asigure necesarul de gaz şi ne-a trimis la saitul ANRM şi la saiturile producătorilor de gaze ca să ne informam cu privire la producţia şi la consumul de gaze. Printre argumentele lui au fost că de la explorare până la exploatare vor trece 12 ani şi că se extrage pana la 80% din cantitatea de gaze. Când le-am spus despre articolul Institutului Geologic nu au mai vrut să asculte şi au trecut la luarea deciziei.

La Comisia Economică a fost şi un reprezentant de la Ministerul Economiei care a susţinut ca proiectul de lege să fie respins, însă nu a vorbit prea mult căci dezbaterea a fost mai mult cu directorul ANRM. După ce au argumentat că şi Comisia Administrativă şi Comisia de Mediu au dat aviz negativ şi raport de respingere, doar ei nu sunt mai fraieri, au dat tot raport de respingere însă fără secretoşenia de la Comisia de Mediu.

Am fost apoi la Comisia Juridică care avea alte lucruri mai importante decât această lege. Aici era şi foarte multă presă pentru alte legi care erau pe ordinea de zi. Neavând punctul de vedere al Guvernului care este de departe cel mai important pentru ei şi nefiind prezent niciun reprezentant al Guvernului au propus amânarea cu o săptămână a avizului. La un moment preşedintele comisiei a vrut să facă propunerea de aviz negativ, insa poate şi pentru că era presa în sală au decis amânarea. La aceasta comisie nu mi s-a dat cuvântul.

Am rămas până după ce s-a terminat şedinţa de la Comisia Juridică ca să vorbesc cu cei din comisa tehnică cu privire la diferite aspecte de formă a legii, aşa ca poate să mai facem unele amendamente. Cu ocazia aceasta am văzut cum se iau deciziile la comisii.

În concluzie, nu contează niciun argument, nu contează interesul ţării, nu contează nici dacă se distruge mediul înconjurător şi nici dacă se dau resursele pe nimic unor privaţi. Important este ce zice Guvernul. În jurul punctului de vedere al Guvernului ori al reprezentanţilor acestuia, dacă participă la şedinţe, se invârt şi deciziile care se dau in comisiile senatoriale. Situaţiile diferite sunt o întâmplare.

Acum câteva lucruri despre ce s-a întâmplat ieri în plenul Senatului şi la Comisia Juridică unde am fost de faţă la cele mai multe decizii care le-a luat. În plen au fost dezbătute si s-au votat câteva proiecte de lege care ne arată cum ştiu "aleşii" să se apere şi pe ei şi pe guvern:

1. Proiectul de lege prin care se reducea numărul de semnături pentru înscrierea la alegerile europarlamentare de la 100.000 la 5.000 şi care primise raport de respingere de la comisii şi aviz negativ dela Guvern a fost respins cu doar 3 voturi pentru si restul împotrivă.

2. Legea pentru aprobarea ordonanţei cu privire la traseismul aleşilor locali a trecut cu o majoritate foarte mare.

La Comisia Juridica se vota pe bandă prin unanimitate ceea ce spunea Guvernul.

Aşa cum ştim avem un Parlament de votanţi la comandă şi care cu foarte puţine excepţii aplică ceea ce se dictează de la Guvern. Nu mă aşteptam la susţinerea parlamentarilor însă dacă nu se trezeşte cu adevărat naţiunea română ăştia lucrează sistematic împotriva intereselor României şi împotriva oricărei incercari de spargere a controlului pe care îl au în tot ceea ce înseamnă putere legislativă, executivă şi chiar judecătorească, mai ales la nivel înalt.”

Depunerea petiţie suport pentru proiectul de lege antifrack

Asociaţia ROMâNIA VIE are plăcerea şi onoarea de a vă aduce la cunoştinţă că azi, 2 decembrie 2014, prin vicepreşedinte Mircea Radea şi preşedinte Alexandru Surcel a depus la Senatul României cu numărul de intrare 2264/A/02.12.2014, petiţia suport pentru proiectul de lege privind metodele de extracţie ale hidrocarburilor neconvenţionale, înregistrat pe rolul Senatului sub nr. L623/2014 (fost B358/2014), prin care se doreşte transparentizarea procesului decizional în materia explorării, dezvoltării şi exploatării hidrocarburilor neconvenţionale şi, în primul rând, a gazelor de şist, interzicerea tehnologiilor periculoase cunoscute sub denumirea de fracturare hidraulică şi gazoasă de mare volum şi implicarea societăţii civile în activitatea de supraveghere a respectării condiţiilor pentru autorizarea şi derularea proiectelor din acest domeniu. Petiţia este susţinută cu 3.767 de semnături colectate fizic.

Respectivul proiect de lege a fost redactat de membri ai asociaţiei noastre în colaborare cu mai mulţi consultanţi externi şi introdus în procedura parlamentară cu ajutorul unui grup de parlamentari, cărora le mulţumim pe această cale. Le mulţumim de asemenea celor care ne-au asistat cu competenţele lor, precum Georgeta Elisabeta Ionescu şi Cristina Cânepă, şi activiştilor care ne-au ajutat în procesul de colectare a semnăturilor, precum Maria Olteanu, Marius Lazăr, Alexandru Lişman, Marina Ştefan, Mirela Chercicov şi alţii pe care nu-i mai numim aici. Nu în ultimul rând, le mulţumim celor 3.767 de persoane care şi-au dat girul lor, semnând petiţia suport.

Acest moment reprezintă o etapă intermediară în cadrul campaniei noastre, Senatul fiind doar prima cameră sesizată. Pe lângă demersurile de lobby parlamentar şi, sperăm, ocazia de a ne argumenta punctul de vedere în comisiile senatoriale ce urmează a emite aviz sau raport faţă de proiectul de lege, vom continua colectarea de semnături pentru depunerea unei petiţii suport identice şi la Camera Deputaţilor, cameră decizională. Pentru a uşura procesul de colectare, avem în vedere şi formularea unei petiţii online; urmează să luăm o decizie în acest sens cât de curând.