Declaraţia de la Bucureşti, versiunea 2.0

Azi, 17 decembrie, se împlinesc 25 de ani de când la Timişoara cădeau sub gloanţe primii eroi ai revoluţiei care a redeschis şansa României către normalitate. Deloc întâmplător, la 21 decembrie 2013, cu ocazia ultimului marş din seria "toamnei româneşti", a fost lansată public Declaraţia de la Bucureşti.

Comunitatea Uniţi Salvăm revine acum, la exact un sfert de secol de la acele începuturi însângerate ale noii democraţii româneşti, cu o nouă versiune a Declaraţiei de la Bucureşti. https://www.facebook.com/comunitateaunitisalvam/posts/1685175458375469

Apelul de la Sfântu Gheorghe

Asociaţia România Vie îşi exprimă solidaritatea cu organizaţiile membre ale Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş şi susţine apelul formulat de acestea la 1 Decembrie 2014 în cadrul Adunării de la Sfântu Gheorghe: http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/ZIUA+NATIONALA+A+ROMANIEI+Apelul+romanilor+catre+liderii+comunit. Reproducem mai jos textul integral al Apelului:

Apel la normalizarea convieţuirii interetnice din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş adresat reprezentanţilor societăţii civile şi liderilor formaţiunilor politice maghiare din România

Spre ştiinţă: Guvernului, Parlamentului şi Preşedinţiei României

 În perspectiva Centenarului Marii Uniri, din 1 Decembrie 2018, participanţii la manifestările organizate în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna prilejuite de sărbătorirea Sfântului Apostol Andrei, Apostolul Românilor, Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei şi a Zilei Naţionale a României, tineri şi vârstnici din Bucureşti, Sibiu, Buzău, Târgovişte, Braşov şi din alte localităţi ale ţării, împreună cu reprezentaţii societăţii civile din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, adresează reprezentanţilor societăţii civile şi liderilor formaţiunilor politice maghiare din România următorul Apel la normalizarea convieţuirii interetnice din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş:

• Menţinerea imaginii publice conform căreia, în perioada postdecembristă, judeţele Covasna, Harghita şi Mureş reprezintă o zonă cu potenţial conflictual, nu este benefică, nici pentru românii locuitori ai acestor judeţe, nici pentru maghiari, aducând grave prejudicii dezvoltării economice şi sociale a zonei, climatului de convieţuire interetnică, bunăstării cetăţenilor şi relaţiilor, pe toate planurile, a zonei cu celelalte judeţe ale României şi cu investitorii străini. Este timpul ca această zonă binecuvântată din inima României să se transforme din consumator, în furnizor de stabilitate. Este timpul ca „focul” aprins în Ucraina să nu se extindă.
• Îmbunătăţirea climatului de convieţuire interetnică dintre românii şi maghiarii din aceste judeţe are ca temei buna convieţuire dintre secuii/maghiarii din sud-estul Transilvaniei şi românii din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească. Se cunoaşte faptul că Munţii Carpaţi nu au despărţit niciodată locuitorii trăitori de o parte şi de alta a versanţilor acestora. De-a lungul istoriei, atunci când au fost ani de mari încercări pentru populaţie, mulţi moldoveni şi munteni s-au refugiat temporar peste munţi, în Transilvania, iar, în situaţii similare, foarte mulţi secui şi-au găsit cămin peste Carpaţi. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, când majoritatea românilor ardeleni au emigrat în America, secuii s-au stabilit cu miile în Bucureşti, Brăila, Galaţi, Bacău, Focşani şi în alte aşezări din Regatul României. Înainte de industrializarea zonei, de după reîmpărţirea administrativ-teritorială a ţării, din anul 1968, şi înfiinţarea actualelor judeţe, mii de secui şi-au găsit locuri de muncă în Braşov, Făgăraş, Sibiu, dar şi în Oneşti, Bacău, Piatra Neamţ, Iaşi etc.
• Războiul vamal dintre România şi Austro-Ungaria, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, a avut urmări catastrofale asupra activităţii economice şi a existenţei majorităţii meşteşugarilor din fostele scaune secuieşti, de fapt asupra întregii populaţii a zonei.
• Până în 1989, şi chiar după aceea, mii de intelectuali maghiari din sud-estul Transilvaniei au urmat studiile universitare în Iaşi, Bucureşti, Bacău, Galaţi, ca să nu mai vorbim de marile universităţi din Transilvania, fără nicio urmă de discriminare pe criterii etnice.
• Încă de la înfiinţarea cunoscutelor staţiuni balneare din Arcul Intracarpatic, în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, şi până astăzi, principalii beneficiari ai serviciilor balneare şi turistice ale acestor stabilimente au fost românii de peste Carpaţi; în anii când aceştia, din variate motive nu au frecventat staţiunile menţionate, ele ajungeau în pragul falimentului.
• De fapt, economia şi activitatea din toate sectoarele, inclusiv infrastructura zonei este integrată organic, în sistemul naţional românesc, este racordată prin mii de fire la angrenajul administrativ, economic, social şi cultural românesc. Această realitate face ca viaţa publică, şi cea a fiecărui locuitor din zonă, să nu poată continua sub nicio formă independentă, nici măcar 24 de ore.
• În spiritul adevărului istoric, recunoscut de cele mai autorizate instanţe internaţionale abilitate, inclusiv de personalităţi academice maghiare, faţă de celelalte state europene, în care, după primul război mondial, trăiesc comunităţi maghiare, România a fost şi este singurul stat care a asigurat prezervarea şi afirmarea identităţii concetăţenilor maghiari. Stau mărturie în acest sens: numărul şi ponderea populaţiei maghiare din România, înregistrată cu ocazia recensămintelor oficiale precum şi intensa viaţă culturală şi ştiinţifică maghiară, oglindită în cărţile şi publicaţiile editate, în viaţa teatrală, în reţeaua şcolilor cu predare în limba maghiară - de la grădiniţă, până la facultate, în funcţionarea fără nicio restricţie a cultelor religioase etc.
• Este timpul să fie recunoscut, de către liderii civici şi politici ai comunităţii maghiare, faptul că România şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile referitoare la minorităţi asumate prin tratatele internaţionale. Nu numai că întreaga administraţie publică locală din judeţele amintite este sub controlul exclusiv şi permanent al formaţiunilor politice maghiare, cu derapajele antiromâneşti cunoscute, dar reprezentanţii acestora participă efectiv şi la guvernarea întregii ţări. La 96 de ani de la Marea Unire, membrii comunităţii maghiare din România au posibilitatea garantată de „a se instrui, administra şi judeca în limba sa proprie” (cu asigurarea translatorilor), „prin indivizi din sânul său”, de a avea reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării „în proporţie cu numărul indivizilor ce îl alcătuiesc”, precum şi „deplină egalitate tuturor confesiunilor religioase”. Deci spiritul extrem de generos al Rezoluţiei de la Alba Iulia este integral respectat. Niciun guvern al României, cu excepţia experimentului stalinist de tristă memorie al Regiunii Autonome Maghiare, dintr-o epocă a unei crunte dictaturi, patronată de „lagărul sovietic”, nu a promis vreodată autonomia aşa-zisului „Ţinut secuiesc”.
• Rezoluţia de la Alba Iulia a fost o declaraţie de principii, ale cărei prevederi se regăsesc în Tratatul internaţional privind minorităţile, din 9 decembrie 1919, în baza căruia a fost elaborată legislaţia naţională privind drepturile şi îndatoririle cetăţenilor români indiferent de apartenenţa etnică. În acest mod s-a respectat spiritul generos al prevederilor Rezoluţiei de la Alba Iulia şi nu litera acestui document redactat în terminologia epocii.
• Este timpul ca toţi liderii politici şi civici maghiari, deopotrivă ”moderaţi” şi ”radicali”, şi toţi susţinătorii autonomiei teritoriale pe criteriul etnic a aşa zisului ”Ţinut secuiesc”, să înţeleagă că acest deziderat nu va fi niciodată acceptat de români. Maghiarii din zonă au toate condiţiile pentru a-şi prezerva şi afirma identitatea etnică şi culturală chiar şi fără un fals şi artificial ideal de autonomie prin care se revendică drepturi colective şi alte privilegii de stăpânitori exclusivi ai zonei, iar pentru românii din acest spaţiu, care ar fi expuşi să trăiască într-o asemenea autonomie, nu li s-ar acorda nicio şansă de dăinuire, aşa cum s-a văzut în istorie, în epoca dualismului austro-ungar şi în timpul Dictatului de la Viena. O autonomie etnică maghiară/secuiască a spaţiului sud-est transilvan ar înseama pentru români întoarcerea roţii istoriei cu un secol în urmă, când ei au fost profund discriminaţi şi zona foarte mult purificată de români.
• Solicităm liderilor civici şi politici ai comunităţii maghiare, formatorilor şi liderilor de opinie şi conducătorilor mass-media în limba maghiară să nu mai promoveze sentimentele de ură faţă de români, să lase copiii maghiari să înveţe limba română pe care şi strămoşii lor o cunoşteau chiar foarte bine, ca pe o a doua limbă maternă, să-i lase pe copii să se apropie cu acceptare firească de istoria şi de cultura română şi să nu mai fluture cu obstinaţie tema falsă a pericolului românizării aşa-zisului „Ţinut secuiesc”, să nu mai prezinte trunchiat istoria locală, prin eludarea şi minimalizarea istoriei şi culturii românilor din Arcul Intracarpatic. Este timpul să fie respectate întocmai prevederile legale referitoare la prioritatea limbii române în inscripţionările publice şi afişarea doar a însemnelor heraldice aprobate legal.
• Facem un apel către reprezentanţii legitimi ai comunităţii maghiare să condamne public activitatea formaţiunilor maghiare de extremă dreaptă, nu doar să se delimiteze formal de acestea. Cu sloganuri precum „Piară Trianonul” şi „Ţinutul secuiesc nu este România”, scandate la adunări publice de către extremişti din sânul comunităţii maghiare, nu se va câştiga niciodată simpatia şi adeziunea românilor la dezideratele formulate.
• Apreciem şi respectăm istoria, cultura, tradiţiile, patrimoniul concetăţenilor secui-maghiari, dar reafirmăm adevărul conform căruia, fără istoria, cultura şi patrimoniul românilor din zonă, istoria locală a judeţelor Covasna şi Harghita nu este completă. Aşa cum nu pot fi eludate numeroasele interferenţe culturale româno-maghiare care tocmai dovedesc o convieţuire îndelungată şi apropiată a românilor şi maghiarilor din judeţele Covasna şi Harghita, convieţuire pentru a cărei normalizare, din respect pentru înaintaşi, cât şi pentru urmaşii noştri, facem prezentul Apel.

              Sfântu Gheorghe, 1 Decembrie 2014

Legea antifrack în comisiile senatoriale

La începutul acestei săptămâni au avut loc primele dezbateri în comisiile senatoriale privind proiectul de lege privind metodele de extracţie ale hidrocarburilor neconvenţionale, înregistrat pe rolul Senatului sub nr. L623/2014 (fost B358/2014), prin care se doreşte transparentizarea procesului decizional în materia explorării, dezvoltării şi exploatării hidrocarburilor neconvenţionale şi, în primul rând, a gazelor de şist, interzicerea tehnologiilor periculoase cunoscute sub denumirea de fracturare hidraulică şi gazoasă de mare volum şi implicarea societăţii civile în activitatea de supraveghere a respectării condiţiilor pentru autorizarea şi derularea proiectelor din acest domeniu. Acest proiect de lege a fost redactat de membri ai Asociaţiei România Vie, concomitent şi activişti în cadrul Comunităţii Uniţi Salvăm, împreună cu un grup de consultanţi externi (Georgeta Elisabeta Ionescu, Cristina Cânepă etc.) şi introdusă în procedura parlamentară printr-un grup de deputaţi şi senatori. De asemenea, proiectul este susţinut prin petiţia suport depusă la Senat cu numărul de intrare 2264/A/02.12.2014, pentru care cu ajutorul unor voluntari precum Maria Olteanu, Marius Lazăr, Alexandru Lişman, Marina Ştefan, Mirela Chercicov şi alţii pe care nu-i mai numim aici s-au colectat fizic un număr de 3.767 de semnături.

Vicepreşedintele Asociaţiei România Vie, Mircea Radea, a reuşit să participe la lucrările acestor comisii cu ajutorul senatorului Ion Iovescu şi iată relatarea celor întâmplate:

„Luni, 8 decembrie, legea a fost la Comisia Administrativă la care nu a fost nimeni dintre noi şi nici Iovescu care abia seara a aflat de acest lucru. Aşa cum era de aşteptat au dat aviz negativ.

Marţi, 9 decembrie, dimineaţa am fost la Comisia de Mediu. Cei doi senatori care au deschis gura au spus că ei nu prea ştiu cum e treaba. Că s-au interesat aşa însă nu sunt specialişti si că ar fi vrut să vadă o dezbatere între specialişti. Când le-am spus despre dezbaterile de la Epoch Times unul a spus că nu acolo şi că ar fi trebuit sa fie la un post cu audienţă (!).

Am prezentat numai o parte dintre argumente, pentru că se grăbeau. Aşa e în Parlament, aleşii nu au timp. După mine a cuvântat două vorbe reprezentantul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) şi care a transmis că "nu pot fi de acord cu aşa ceva" şi solicită raport de respingere. După aceea a trebuit să plecăm toţi căci comisia avea şi alte puncte pe ordinea de zi şi au dat impresia ca nu vor să fie şi alţii de faţă când vor decide. Mai târziu am aflat că au dat raport de respingere.

După şedinţa de plen am mers la Comisia Economică. Aici s-a vorbit mai mult. Am prezentat argumentele pentru care legea trebuie susţinută după care au dat cuvântul reprezentantului ANRM, de astă dată însuşi directorul ANRM. Asta înseamnă că au luat în serios treaba şi trebuiau să se asigure că la Comisia Economică nu se ia vreo decizie care să nu le convină.

La partea cu producţia şi consumul de gaze conform Eurostat directorul ANRM a reacţionat şi ne-a acuzat că venim cu documente false. Apoi s-a văitat ca el nu ştie cum să facă să asigure necesarul de gaz şi ne-a trimis la saitul ANRM şi la saiturile producătorilor de gaze ca să ne informam cu privire la producţia şi la consumul de gaze. Printre argumentele lui au fost că de la explorare până la exploatare vor trece 12 ani şi că se extrage pana la 80% din cantitatea de gaze. Când le-am spus despre articolul Institutului Geologic nu au mai vrut să asculte şi au trecut la luarea deciziei.

La Comisia Economică a fost şi un reprezentant de la Ministerul Economiei care a susţinut ca proiectul de lege să fie respins, însă nu a vorbit prea mult căci dezbaterea a fost mai mult cu directorul ANRM. După ce au argumentat că şi Comisia Administrativă şi Comisia de Mediu au dat aviz negativ şi raport de respingere, doar ei nu sunt mai fraieri, au dat tot raport de respingere însă fără secretoşenia de la Comisia de Mediu.

Am fost apoi la Comisia Juridică care avea alte lucruri mai importante decât această lege. Aici era şi foarte multă presă pentru alte legi care erau pe ordinea de zi. Neavând punctul de vedere al Guvernului care este de departe cel mai important pentru ei şi nefiind prezent niciun reprezentant al Guvernului au propus amânarea cu o săptămână a avizului. La un moment preşedintele comisiei a vrut să facă propunerea de aviz negativ, insa poate şi pentru că era presa în sală au decis amânarea. La aceasta comisie nu mi s-a dat cuvântul.

Am rămas până după ce s-a terminat şedinţa de la Comisia Juridică ca să vorbesc cu cei din comisa tehnică cu privire la diferite aspecte de formă a legii, aşa ca poate să mai facem unele amendamente. Cu ocazia aceasta am văzut cum se iau deciziile la comisii.

În concluzie, nu contează niciun argument, nu contează interesul ţării, nu contează nici dacă se distruge mediul înconjurător şi nici dacă se dau resursele pe nimic unor privaţi. Important este ce zice Guvernul. În jurul punctului de vedere al Guvernului ori al reprezentanţilor acestuia, dacă participă la şedinţe, se invârt şi deciziile care se dau in comisiile senatoriale. Situaţiile diferite sunt o întâmplare.

Acum câteva lucruri despre ce s-a întâmplat ieri în plenul Senatului şi la Comisia Juridică unde am fost de faţă la cele mai multe decizii care le-a luat. În plen au fost dezbătute si s-au votat câteva proiecte de lege care ne arată cum ştiu "aleşii" să se apere şi pe ei şi pe guvern:

1. Proiectul de lege prin care se reducea numărul de semnături pentru înscrierea la alegerile europarlamentare de la 100.000 la 5.000 şi care primise raport de respingere de la comisii şi aviz negativ dela Guvern a fost respins cu doar 3 voturi pentru si restul împotrivă.

2. Legea pentru aprobarea ordonanţei cu privire la traseismul aleşilor locali a trecut cu o majoritate foarte mare.

La Comisia Juridica se vota pe bandă prin unanimitate ceea ce spunea Guvernul.

Aşa cum ştim avem un Parlament de votanţi la comandă şi care cu foarte puţine excepţii aplică ceea ce se dictează de la Guvern. Nu mă aşteptam la susţinerea parlamentarilor însă dacă nu se trezeşte cu adevărat naţiunea română ăştia lucrează sistematic împotriva intereselor României şi împotriva oricărei incercari de spargere a controlului pe care îl au în tot ceea ce înseamnă putere legislativă, executivă şi chiar judecătorească, mai ales la nivel înalt.”

Depunerea petiţie suport pentru proiectul de lege antifrack

Asociaţia ROMâNIA VIE are plăcerea şi onoarea de a vă aduce la cunoştinţă că azi, 2 decembrie 2014, prin vicepreşedinte Mircea Radea şi preşedinte Alexandru Surcel a depus la Senatul României cu numărul de intrare 2264/A/02.12.2014, petiţia suport pentru proiectul de lege privind metodele de extracţie ale hidrocarburilor neconvenţionale, înregistrat pe rolul Senatului sub nr. L623/2014 (fost B358/2014), prin care se doreşte transparentizarea procesului decizional în materia explorării, dezvoltării şi exploatării hidrocarburilor neconvenţionale şi, în primul rând, a gazelor de şist, interzicerea tehnologiilor periculoase cunoscute sub denumirea de fracturare hidraulică şi gazoasă de mare volum şi implicarea societăţii civile în activitatea de supraveghere a respectării condiţiilor pentru autorizarea şi derularea proiectelor din acest domeniu. Petiţia este susţinută cu 3.767 de semnături colectate fizic.

Respectivul proiect de lege a fost redactat de membri ai asociaţiei noastre în colaborare cu mai mulţi consultanţi externi şi introdus în procedura parlamentară cu ajutorul unui grup de parlamentari, cărora le mulţumim pe această cale. Le mulţumim de asemenea celor care ne-au asistat cu competenţele lor, precum Georgeta Elisabeta Ionescu şi Cristina Cânepă, şi activiştilor care ne-au ajutat în procesul de colectare a semnăturilor, precum Maria Olteanu, Marius Lazăr, Alexandru Lişman, Marina Ştefan, Mirela Chercicov şi alţii pe care nu-i mai numim aici. Nu în ultimul rând, le mulţumim celor 3.767 de persoane care şi-au dat girul lor, semnând petiţia suport.

Acest moment reprezintă o etapă intermediară în cadrul campaniei noastre, Senatul fiind doar prima cameră sesizată. Pe lângă demersurile de lobby parlamentar şi, sperăm, ocazia de a ne argumenta punctul de vedere în comisiile senatoriale ce urmează a emite aviz sau raport faţă de proiectul de lege, vom continua colectarea de semnături pentru depunerea unei petiţii suport identice şi la Camera Deputaţilor, cameră decizională. Pentru a uşura procesul de colectare, avem în vedere şi formularea unei petiţii online; urmează să luăm o decizie în acest sens cât de curând.