vineri, 18 ianuarie 2013

Teama de Eminescu


Discurs sustinut cu ocazia evenimentului organizat de Asociatia Romania Vie

la Clubul Taranului Roman in seara de 15 ianuarie 2013,

eveniment care a imbinat filmul documentar, poezia,

discursul pe teme istorice, politice si etice, muzica si artele plastice



 
Onorata audienta,

Doamnelor, domnisoarelor si domnilor,


    Imi incep alocutiunea care sper sa fie scurta si, mai ales, sa nu va plictiseasca, cu aceasta formula cu parfumul elegantei de secol XIX, tocmai pentru ca dedicam aceasta seara unuia dintre geniile acelui veac dispretuit de unii astazi, dar caruia ii datoram foarte multe.

Dati-mi voie, in primul rand, sa va multumesc in numele Asociatiei Romania Vie, dar si al meu personal, pentru prezenta si sa imi exprim speranta ca v-a placut ceea ce ati vazut si ati auzit pana acum si ca va va satisface si ceea ce mai urmeaza.

Asadar, ne aflam asta seara aici pentru a-l aniversa pe Eminescu, de la a carui nastere se implinesc 163 de ani. In numai 39 de ani de viata, din care ultimii sase marcati de boala, o existenta am putea spune meteorica, Mihai Eminescu a avut asupra poporului roman si a culturii sale un efect la fel de total precum asteroidul care a ucis dinozaurii, cu diferenta ca ceea ce existenta lui Eminescu a lasat in urma nu a fost devastare si extinctie, ci bogatie spirituala si un model de gandire care inca mai asteapta sa fie urmat.

Asa cum stim cu totii, Eminescu nu a fost doar un mare poet universal, un prozator de marca, un autodidact cu cunostinte enciclopedice, un precursor al teoriei relativitatii si un jurnalist pe care multi dintre editorialistii zilelor noastre ar trebui sa-l invidieze, ci si un ganditor radical si un militant. La vremea lui, chiar si el se percepea ca reactionar, dar daca s-ar reintrupa in epoca noastra ar fi cu siguranta un revolutionar, in sensul adevarat al acestui cuvant.

Poate o sa va surprinda, dar nu chiar despre Eminescu vreau sa va vorbesc acum. Antevorbitorii mei au facut-o poate mai bine decat mine, iar cei care vor mai lua cuvantul in aceasta seara o s-o faca, probabil, intr-o maniera stralucita. Eu doresc sa ma refer la oamenii pe care Eminescu ii critica, la cei pe care ii numea niste rai si niste fameni, stalpi de cafenele, pocituri, epigoni.

Acestea erau exprimarile poetului Eminescu. Ziaristul Eminescu venea cu fapte concrete: acte de coruptie, episoade de impotenta politica, momente de totala lipsa de viziune si compromis inacceptabil in plan extern, situatii in care interesul personal sau de grup era pus deasupra interesului national, acuzatii solid argumentate si dovedite. Suna cunoscut, nu? Parca ar fi in vremurile noastre...

Dar pe oamenii pe care ii critica Eminescu, azi ii putem vedea, pe buna dreptate, ca statui. Vorbim de artizanii modernizarii Romaniei pana nu demult feudale ca democratie constitutionala, stat independent, cu universitati, iesire la mare, industrie si cai ferate: Regele Carol I, Ion C. Bratianu Vizirul, C.A. Rosetti s.a.m.d. Petre Carp, cel care cerea iritat in 1883 ca Eminescu sa fie potolit, a intrat totusi in istorie drept unul dintre cei mai integri, mai consecventi si mai onesti oameni politici din intreaga istorie moderna si contemporana a Romaniei.

Sa fi gresit Eminescu? Sa fi facut din tantar armasar? In unele cazuri, poate, dar per ansamblu, nu. Acesti oameni nu devenisera inca statui si, pe langa multele lucruri utile societatii si natiunii pe care le-au facut, au comis si fapte care nu erau de natura sa le faca cinste, multe tinand de un anumit specific national post-fanariot, aplecat spre egoism, superficialitate, intriga si coruptie.

Eminescu a atacat aceste boli ale societatii romanesti frontal si cu duritate. Contemporanul si prietenul sau, nemuritorul Caragiale, le-a denuntat cu aceeasi franchete, dar a folosit ca arma umorul. Fara indoiala, Eminescu era mai grav si mai neiertator.

Multe se pot spune despre ideile politice care l-au animat pe marele poet. Cu unele trebuie sa ai in tine samanta de tradator de neam si tara ca sa nu fii de acord. La altele nu ai cum sa mai aderi, nu dupa experienta traumatica a secolului XX. Dar, dincolo de asta, Eminescu fiind totusi si un om al timpului sau, iar lumea s-a mai miscat de atunci incoace, trebuie sa ne aplecam asupra intransigentei sale. Desi profund roman, intr-atat de roman incat alti mari poeti ai nostri, precum Marin Sorescu si Grigore Vieru, au ajuns sa identifice in versuri tulburatoare insasi ideea de romanime si romanism cu numele Eminescu, niciodata nu il vom putea regasi pe clasicul literaturii noastre in atat de romanestile ziceri nu poti sa umbli la borcanul cu miere fara sa-ti lingi degetele, lasa, ca se poate si asa, te faci frate si cu dracul pana treci puntea, sa moara si capra vecinului si asa mai departe.

45 de ani de comunism si 23 de ani de asa-zisa tranzitie au condus la o situatie in care oricate rele ar fi facut clasa politica a secolului al XIX-lea, criticata dur de Eminescu, ea este incomparabil superioara clasei politice a inceputului de secol XXI. Cel putin, aceia se mai gandeau si la interesul national, nu doar la propria parvenire. Cei de acum sunt doar niste hoitari- adica pentru cei care nu cunosc termenul, mancatori de cadavre- intr-o vesnica cautare a imbogatirii rapide pe seama conationalilor lor, fara ca macar sa aiba scuza fanariotilor, care stiau ca au la dispozitie cel mult cativa ani, inainte sa-i mazileasca Inalta Poarta. Iar principalul lor complice, cel care le inlesneste jaful continuu, este exact acea mentalitate romaneasca ilustrata de zicatorile citate mai sus si de care marele Eminescu era atat de strain.

Asadar, acum mai mult ca niciodata, am face bine sa ne uitam adanc in sufletul lui Eminescu, imortalizat in textele sale, sa-l cautam pe acel Eminescu de care criticii s-au temut si pe care politicienii au vrut sa-l faca uitat, si sa-i ascultam vocea care ne sopteste, undeva in constiinta, ca morala, demnitatea si onoarea nu sunt o moda si ca daca vrem ca noi si tara noastra sa fim respectati trebuie sa ne indreptam coloana vertebrala si sa nu mai acceptam inacceptabilul, sa nu mai toleram intolerabilul.

Va multumesc mult si o seara cat mai placuta in continuare!

Alexandru Surcel

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Eveniment ''Teama de Eminescu''


COMUNICAT

 
Noi, Asociatia ROMANIA VIE, fondata de un grup de protestatari din Bucuresti, Piata Universitatii-zona Arhitectura, precum si Institutul pentru relatiile cu romanii de pretutindeni „FRATII GOLESCU” va aducem la cunostinta ca in seara zilei de marti, 15 ianuarie 2013, de la orele 18:30, organizam in incinta Clubului Taranului Roman din Mun. Bucuresti, Sos. Kiseleff nr. 3, intrarea Monetariei, sectorul 1, cu ocazia implinirii a 163 de ani de la nasterea celui care a fost neuitatul Mihai Eminescu, evenimentul intitulat Teama de Eminescu. Spiritul lui Eminescu este viu si tocmai de aceea a fost supus unor atacuri intense in timpul vietii sale, dar si in contemporaneitatea ingrata. Iar spiritul lui Eminescu nu este acela al visatorului rupt de lumea concreta pe care ni l-a servit o critica snoaba generatii la rand pe tava, ci al unui militant pentru cauze marete din a carui intransigenta avem multe de invatat. Va invitam, asadar, la Muzeul Taranului Roman, in seara aniversarii nasterii marelui poet, prozator, publicist, ganditor si activist, pentru un eveniment care va imbina cultura cu istoria si politica (in sensul corect al acestui ultim termen).
Evenimentul va cuprinde proiectia unui documentar, recitaluri de poezie, discursuri care il vor privi pe Eminescu si mostenirea sa din perspective diferite, momente muzicale, precum si o expozitie de arta a unor tineri artisti romani.


ASOCIATIA ROMANIA VIE

Mun. Bucuresti, str. Misca Petre nr. 12

Bloc M13, sc. 2, ap. 55, sector 5






INSTITUTUL „FRATII GOLESCU”

PENTRU RELATIILE CU ROMANII DE PRETUTINDENI




13 Ianuarie, Un AN


COMUNICAT


Noi, Asociatia ROMANIA VIE, fondata de un grup de protestatari din Bucuresti, Piata Universitatii-zona Arhitectura, va aducem la cunostinta ca in cursul zilei de duminca, 13 ianuarie 2013, intre orele 15 si 17, organizam in Piata Victoriei din Mun. Bucuresti, pe trotuarul din fata Muzeului National de Istorie Naturala „Grigore Antipa” o adunare publica cu scopul de a:

  1. marca implinirea unui an de la inceputul Fenomenului Piata Universitatii 2012.
  2. solicita Guvernului Romaniei sa dea curs petitiei nr. 15D/7583/07.06.2012 prin care Romania Vie a cerut promovarea unui proiect de lege sau adoptarea unei ordonante ori ordonante de urgenta pentru amnistierea contraventionala a protestatarilor represeati abuziv in cursul evenimentelor din Romania anului 2012.
  3. cere investigarea abuzurilor anumitor lucratori ai Jandarmeriei Romane si, mai ales, luarea masurilor care se impun pentru sanctionarea disciplinara, civila si, unde este cazul, penala a acestora, conform si cu petitia nr. 34/09.04.2012 depusa la Camera Deputatilor si inaintata spre cercetare Ministerului Administratiei si Internelor.



ASOCIATIA ROMANIA VIE

Mun. Bucuresti, str. Misca Petre nr. 12

Bloc M13, sc. 2, ap. 55, sector 5