Acest
material încearcă să prezinte o serie de detalii privind Asociaţia România Vie
şi istoricul acesteia de-a lungul anului 2014. În locul unei cronologii stricte
vom urma diversele fire directoare din evoluţia si activitatea organizaţiei
noastre, în ordinea în care au figurat ele şi în bilanţurile anilor 2012 şi
2013. O caracteristică a acestui an faţă de cei anteriori a fost, după amplele
proteste din perioada 1 septembrie- 21 decembrie 2013, creşterea în pondere a
activităţilor desfăşurate în asociere cu coaliţii mai largi, precum Platforma
Unionistă Acţiunea 2012, Comunitatea Uniţi Salvăm, Campania Politica Fără
Bariere sau, mai recent, Coaliţia Stop TTIP, faţă de acţiunile exclusive ale
României Vii. De remarcat că, mai mult decât în anii 2012-2013, şi activităţile
din ultima categorie au implicat un grad de externalizare mai accentuat.
-I-
Lupta cu sistemul
-1-
Dacă
reforma constituţională a intrat într-o anumită adormire, România Vie a
continuat să monitorizeze situaţia, nu fără a-şi rafina suplimentar viziunile
şi ideile asupra acestei teme faţă de punctele de vedere susţinute în 2013 în
cadrul Forumului Constituţional.
O
analiză amănunţită a avizelor Curţii Constituţionale a României şi al Comisiei
de la Veneţia cu privire la proiectul de revizuire a Constituţiei propus de
Comisia Crin Antonescu a fost produsă pentru Uniţi Salvăm în cadrul României
Vii.
-2-
Ca parte a Comunităţii Uniţi Salvăm,
membrii României Vii, în special aceia mai activi în cadrul forumurilor Uniţi
Salvăm, precum Radu Andrei, Augustus Costache şi Alexandru Surcel, şi-au adus
contribuţia la formularea unui set de revendicări privind modificarea legilor
electorale, a legii partidelor şi a legii finanţării partidelor, care au stat
la baza grevei cetăţeneşti declanşate de Uniţi Salvăm cu ocazia alegerilor
europarlamentare. Deşi această iniţiativă a fost extrem de controversată,
disputele externe ajungând să se reflecte chiar şi în dezbaterile interne din
cadrul Uniţi Salvăm, ea a pus subiectul pe agenda publică.
În vară, ulterior alegerilor
europarlamentare, Uniţi Salvăm, dar şi mai multe ONG-uri, precum CeRe, Miliţia
Spirituală, Fundaţia Pentru O Societate Deschisă etc., au dezvoltat un set mai
amplu de revendicări privind modificarea legii partidelor şi a legilor
electorale în sensul relaxării acestora, spre a permite apariţia şi afirmarea
de partide şi de figuri noi, punându-se astfel capăt monopolului stabilit de
actuala clasă politică română. Uniţi Salvăm a participat la aceste discuţii cu
delegaţia cea mai numeroasă, din care făceau parte şi reprezentanţi ai României
Vii, precum Alexandru Surcel şi Augustus Costache. Proiectul tehnic care a fost
folosit pentru definitivarea conţinutului Campaniei Politica Fără Bariere,
declanşată cu această ocazie, a fost redactat de Alexandru Surcel, iar România
Vie a intrat oficial în lista organizaţiilor susţinătoare ale campaniei.
Ulterior, Campania Politica Fără
Bariere s-a folosit de campania electorală pentru alegerile prezidenţiale
pentru a-şi populariza ideile, unii candidaţi declarându-şi susţinerea; ca un
corolar, chiar dacă independent de campanie, Curtea Constituţională a României
a pronunţat neconstituţionalitatea acelor articole din Legea partidelor care
erau contestate în cea mai mare măsură de societatea civilă.
Chestiunea modificării legilor
electorale, a legii partidelor şi a legii finanţării partidelor, este încă
deschisă, Camerele Parlamentului efectuând o muncă încă neconvingătoare asupra
acestui subiect.
-3-
În noiembrie 2014, fraudarea
evidentă a votului din diaspora prin împiedicarea participării celor mai mulţi
electori a declanşat un nou val de proteste. Membrii României Vii, chiar dacă
poziţia lor a fost una mai rezervată datorită implicării partidelor consacrate
aşa-zis de dreapta, au participat la aceste demonstraţii, le-au promovat şi au
avut contacte cu presa în legătură cu ele, principiul asigurării libertăţii
votului pentru toţi românii, inclusiv cei din diaspora, fiind mult mai
important decât dorinţa de a evita manipulările de tip 2012, făcute de data
aceasta de o tabără politică parţial opusă celei profitoare din acel prim an cu
un val de proteste semnificativ.
Momentul de vârf al demonstraţiilor
din noiembrie 2014 a fost în 16 noiembrie, chiar în seara celui de-al doilea
tur al alegerilor prezidenţiale, când coloanele de demonstranţi plecate din
Piaţa Universităţii au protestate în faţa Palatului Victoria, iar apoi s-au
îndreptat spre sediul central al PSD, fiind oprite de Jandarmerie doar cu puţin
înaintea acestuia şi numai până la evacuarea politicienilor de prim rang aflaţi
în respectiva seară în amintitul sediu.
-4-
Având încă de la fondare, în anul
2012, un anumit interes pentru coagularea unor alternative politice reale,
România Vie, în vara anului 2014, a realizat o asociere informală cu o aripă
pro-politică electorală din cadrul Comunităţii Uniţi Salvăm, denumită Mişcarea
Uniţi Realizăm, iar spre finalul anului 2014, în luna decembrie, această
asociere a angajat diferite discuţii cu grupul POL al lui George Epurescu, cu
Nicuşor Dan, Erwin Albu, grupul R21, Grupul de Intervenţie Civică Braşov etc.
-II-
Campania pentru
Unirea
Republicii Moldova cu România
Republicii Moldova cu România
România
Vie a preluat de la Acţiunea 2012 organizarea celei de-a doua ediţii a Horei
Unirii din 24 ianuarie 2014 la Monumentul Kilometrului 0 de la Piaţa Sfântul
Gheorghe. Aceasta a avut o participare mai numeroasă decât prima ediţie, cea
din 2013.
Pe
de altă parte, România Vie a continuat să monitorizeze parcursul Proiectului de
Lege Cadru privind Statutul Cetăţenilor Republicii Moldova în România, la a
cărui redactare şi promovare a avut o contribuţie majoră şi pentru care
voluntarii Acţiunii 2012 au reuşit colectarea a 117.000 de semnături de-a
lungul primei jumătăţi a anului 2013.
Pe
parcursul anului, mai mulţi dintre membrii României Vii s-au implicat în
organizarea şi participarea efectivă a campaniilor Acţiunii 2012, în mod
special a Caravanelor Trai Mai Bun care au străbătut toate localităţile
Republicii Moldova de-a lungul verii 2014, precum şi a Lunilor Tricolorului.
În
cadrul acesteia din urmă şi în acord cu Platforma Unionistă Acţiunea 2012,
România Vie a organizat evenimentul Alături
de Basarabia, la sediul Ambasadei Republicii Moldova din Bucureşti, la 27
august 2014, ocazie cu care s-a marcat aniversarea declarării independenţei
Republicii Moldova faţă de URSS, dar s-a exprimat şi solidaritatea cu cetăţenii
acestui stat, afectaţi de embargoul introdus de Federaţia Rusă împotriva
exporturilor de fructe din Republica Moldova, ca represalii faţă de semnarea
Acordului de asociere la Uniunea Europeană.
Marele
marş unionist care, ajuns şi el la a treia ediţie, a devenit deja o tradiţie, a
avut loc duminică, 12 octombrie 2014, partea de autorizare fiind asigurată de
România Vie. Participarea a fost una record, de cca 12.000 de oameni. Ruta
finală aleasă a fost alveola de lângă Parcul Kisseleff, Piaţa Victoriei, Calea
Victoriei, strada Franceză, Piaţa Sfântul Anton, unde s-a citit Proclamaţia de
la Bucureşti, reiterare şi adâncire a Pactului pentru Basarabia din 2012, la a
cărei redactare a exista şi o mică contribuţie marca România Vie, şi s-au ţinut
o serie de discursuri.
-III-
Apărarea
patrimoniului natural şi cultural
-1-
Anul
2014 a reprezentat un moment de vârf în activitatea consacrată de România Vie
problematicii explorării şi exploatării gazelor de şist şi a altor hidrocarburi
neconvenţionale prin fracturare hidraulică sau gazoasă.
Astfel,
în luna februarie, România Vie a asistat grupul de activişti antifracturare
coordonat de Maria Olteanu în a obţine permisele necesare pentru a susţine timp
de o lună un punct de informare publică cu cort cu privire la acest subiect în
zona Pieţei Universităţii, in apropiere de Spitalul Colţea.
Pe
de altă parte, România Vie a făcut din nou parte din grupul de organizare a
Zilei Naţionale Antifracturare, ajunsă la a doua ediţie, care a avut loc în anul
2014 în ziua de 6 aprilie.
În
acest timp, împreună cu mai mulţi consultanţi externi- Afrodita Iorgulescu,
Cristina Cânepă, Georgeta Elisabeta Ionescu etc.-, membri ai României Vii, în
primul rând Mircea Radea şi Alexandru Surcel, au început lucrul la un Proiect
de Lege privind Metodele de Extracţie ale Hidrocarburilor Neconvenţionale, al
cărui scop era, pe de o parte, de a interzice metoda fracturării hidraulice şi
gazoase de mare volum şi, pe de altă parte, de a transparentiza procesul de
selecţie al proiectelor propuse în materia explorării, dezvoltării şi
exploatării hidrocarburilor neconvenţionale.
La
începutul lunii iulie 2014, cu ajutorul unui grup de deputaţi, precum Tudor
Ciuhodaru sau Remus Cernea, şi al unui senator, Ion Iovescu, cu opţiuni
apropiate de cele ale mişcării antifracturare, România Vie a reuşit
introducerea proiectului de lege în procesul legislativ, unde acesta continuă
să se afle şi în acest moment.
Pentru
susţinerea proiectului de lege a fost iniţiată o campanie de strângere de
semnături, ce urmau a fi depuse împreună cu o petiţie suport. În această
campanie a fost cooptat grupul Mariei Olteanu- Marius Lazăr, Alexandru Lişman
etc.-, dar şi Marina Ştefan, care au efectuat voluntariat pe parcursul verii la
un unic cort, în Bucureşti, precum şi alţi activişti din ţară, care la rândul
lor au strâns semnături, cum a fost Mirela Chercicov de exemplu.
După
mai multe luni de efort cu resurse foarte limitate, sub numărul 2264/A/02.12.2014,
Mircea Radea şi Alexandru Surcel au reuşit să depună la registratura Senatului
României amintita petiţie suport pentru Proiectul de Lege privind Metodele de
Extracţie ale Hidrocarburilor Neconvenţionale, însoţită de 3.767 de semnături
colectate fizic.
În
fine, mai merită o menţiune Global Frackdown Day, eveniment mondial antifracturare,
care s-a ţinut în scuarul de lângă Spitalul Colţea al Pieţei Universităţii, şi
care la Bucureşti a fost coroborat cu tematica Stop TTIP. Acest eveniment cu o
participare destul de redusă a avut loc sâmbătă, 11 octombrie 2014.
Corolarul
tuturor acestor eforturi şi al celor din cei doi ani precedenţi, eforturi ale
societăţii civile în general, a fost retragerea Chevron de pe piaţa românească
la începutul anului 2015. Rămâne însă, deocamdată, spectrul NIS Petrol,
subisidiară a gigantului rus Gazprom, deţinătoare a licenţelor de explorare din
vestul României.
-2-
O
altă chestiune căreia România Vie i-a dedicat destul de multă energie de-a
lungul anului 2014 a fost problematica toaletării abuzive a arborilor din
spaţiile urbane. În acest sens, România Vie, prin Daniela Grigoraş, a deschis
pagina de Facebook Stop Toaletării
Abuzive, prin care au fost documentate numeroase cazuri şi s-a acordat
suport şi altor activişti sau, pur şi simplu, nemulţumiţi.
Ca
un corolar al acţiunilor desfăşurate în această direcţie, în urma unei
toaletări abuzive pe strada Apusului din cartierul Militari din data de 15
septembrie 2014, a fost formulată o plângere penală, iar cauza se află în
prezent în cercetare.
-3-
Apropiată
oarecum de problematica anterioară, în anul 2014 România Vie şi-a mărit
eforturile pentru combaterea fenomenului extrem de grav al despăduririlor
abuzive. În acest sens, România Vie, în special prin Mircea Radea şi Andrei
Mihai, şi cu sprijinul unor localnici a căror identitate, din motive obiective,
o menţinem confidenţială, a documentat şi devoalat în mediul online faptele
deosebit de grave care au loc pe valea Crasnei, în judeţul Prahova.
De
asemenea, la nivelul Uniţi Salvăm, membri ai României Vii au lansat ca temă de
lucru ideea unei interziceri sau restricţionări drastice a exportului de
cherestea ca modalitate de a strangula reţelele şi interesele care se susţin şi
susţin tot acest fenomen.
-4-
Dacă
proiectul Roşia Montană a rămas neatins de-a lungul anului 2014, în schimb proiectul
iniţial soră, cel de la Certeju de Sus, judeţul Hunedoara, deţinut de Deva
Gold, subsidiară SPV a Eldorado Gold Corporation din Canada, companie titulară
şi a proiectului la fel de controversat din Halkidiki, Grecia, a fost împins
înainte chiar cu încălcarea legii, construirea uzinei de prelucrare cu cianuri în
suspensie a minereurilor auro-argintifere fiind demarată chiar în absenţa autorizaţiilor
necesare, cu complicitatea primarului localităţii.
Această
situaţie, sesizată de Mining Watch în octombrie 2014, a declanşat puternice
reacţii mai ales printre protagoniştii „toamnei româneşti” din 2013. România
Vie şi-a asumat depunea la Departamentul Naţional Anticorupţie a unui număr de
plângeri penale identice, atât din partea asociaţiei în sine, cât şi pe baze
individuale. Plângerile au fost redactate de Alexandru Surcel în colaborare cu
Claudia Apostol şi Roxana Pencea din cadrul Campaniei Salvaţi Roşia Montană,
iar plângeri individuale şi-au asumat mai mulţi militanţi din cadrul Uniţi
Salvăm, precum Alina Daniela Bogdan, Dragoş Andriana, Mircea Şerdin şi Cătălin
Tăbăcaru. Acţiunea de depunere cu un anumit element demonstrativ a plângerilor
penale a avut loc la 21 octombrie 2014, iar plângerile se află în prezent în
lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara.
-5-
Deşi
implicaţiile sale nu ţin strict doar de patrimoniul natural sau cultural,
problematica complexă ridicată de negocierile privind acordurile CETA şi TTIP,
care obligă reciproc Uniunea Europeană în integralitatea sa cu Canada,
respectiv Statele Unite ale Americii, are o foarte importantă componentă de
mediu, model de dezvoltare (durabilă versus dezvoltare bazată pe exploatarea
intensivă a resurselor naturale), sistem de drept şi cultură în sensul
antropologic al termenului, motiv pentru care am integrat acest subcapitol în
capitolul referitor la patrimoniul natural şi cultural.
Astfel,
începând aproximativ din luna septembrie 2014, a debutat în România Campania
Stop TTIP & CETA, o campanie pan-europeană, declanşată în Europa
Occidentală şi extinsă la nivelul UE, dedicată transparentizării negocierilor
privind cele două acorduri de parteneriat comercial şi liber schimb dintre
Uniunea Europeană şi Canada, respectiv SUA, eliminării mecanismelor de arbitraj
de tip ISDS, care ocolesc justiţia propriu-zisă, precum şi a mecanismelor de
derogare de la normele de mediu, de reglementare financiar-bancară etc. în
favoarea sistemului normativ cel mai lax şi, prin urmare, mai convenabil
companiilor beneficiare (de exemplu, companii americane implicate pe pieţele
europene sau companii europene implicate pe pieţele americane).
La
nivel european, la Campania Stop TTIP participă un număr de circa 400 de
ONG-uri. În România, rolul de lider al coaliţiei şi l-a asumat Terra Mileniul
III, iar mai multe organizaţii, precum Asociaţia Edelvais sau România Fără Ei,
au aderat. România Vie a aderat şi ea.
Într-o
primă fază s-a încercat o iniţiativă legislativă civică europeană, conformă
Tratatului de la Lisabona, iar în urma avizului negativ al Comisiei Europene
s-a decis să se meargă mai departe printr-o amplă acţiune petiţionară, dar
susţinută de un număr de semnături chiar superior celui minim de un milion
propriu iniţiativei legislative civice europene.
Aşa
cum am menţionat mai sus, o primă acţiune stradală la care şi România Vie a
fost prezentă, la care s-a prezentat şi tematica Stop TTIP, a fost Global
Frackdown Day din 11 octombrie 2014.
-IV-
Promovarea
drepturilor românilor
din jurul graniţelor
din jurul graniţelor
O
permanentă preocupare majoră a României Vii o constituie promovarea drepturilor
culturale, confesionale, civile şi politice ale românilor din jurul graniţelor
României şi ale Republicii Moldova.
Dacă
în anii 2012 şi 2013 evenimentele organizate pentru sprijinirea intereselor
legitime ale minorităţii române din Ucraina s-au aflat într-o proporţie
echilibrată cu cele dedicate situaţiei etnicilor vlaho-români din Peninsula
Balcanică, fie că discutăm de sutele de mii de români din Banatul de Vest şi Valea
Timocului ori de aromânii, meglenoromânii şi istroromânii din zonele mai
îndepărtate din sudul şi vestul acestei arii geografice, evenimentele
Maidanului kievean urmate de ofensiva Rusiei în Ucraina au impus în prim planul
preocupărilor României Vii situaţia celor aproximativ o jumătate de milion de
români care reprezintă a doua minoritate ca pondere numerică de pe teritoriul
statului vecin.
Astfel,
ca reacţie la scrisoarea deschisă adresată autorităţilor României de către Asociaţia
Naţional-Culturală „Basarabia” a Românilor din Regiunea Odessa (Ucraina) la
data de 31 ianuarie 2014, prin care aceasta cerea „convocarea Congresului Românilor de Pretutindeni, în baza art. 8 din
Legea nr. 299/2007”, care în finalul său conţinea următorul apel- „Apelăm la organizaţiile reprezentative ale
românilor de pretutindeni să susţină demersul Asociaţiei “Basarabia” de
implementare necondiţionată a legislaţiei româneşti în vigoare într-un domeniu
care ne priveşte direct”.-, România Vie adresa propriul apel pentru
convocarea Congresului Românilor de Pretutindeni, o obligaţie asumată de statul
român încă din anul 2007, din răspunsul primit organizaţia noastră constatând
că Departamentul Politici pentru Relaţiile cu Românii
de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României şi
Camerele Parlamentului României sunt foarte „pricepute” în a-şi plasa
răspunderile unele celorlalte.
Faţă
de agravarea crizei din Ucraina, România Vie iniţia în mod simbolic pentru data
de 9 mai 2014, dată la care în fiecare an Federaţia Rusă celebrează atât
pe teritoriul propriu, cât şi în celelalte foste republici sovietice, Ziua
Victoriei, marcând capitularea Germaniei naziste la finele celui de-al doilea
război mondial, evenimentul Împotriva
războiului de Ziua Victoriei, în faţa sediului Ministerului Afacerilor
Externe, prin care se solicita Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în
Europa implicarea mai determinată în vederea stopării agresiunii Federaţiei
Ruse asupra Ucrainei şi a restabilirii ordinii de drept în relaţiile
internaţionale, Ministerului Afacerilor Externe al României să contribuie în
mod activ la procesele de stabilizare a situaţiei din Ucraina, dar mai ales
pentru protejarea minorităţii române din Ucraina şi în special a etnicilor
români din regiunea Odessa, care include şi teritoriul istoric românesc al
Bugeacului (ai căror reprezentanţi deja menţionaţi au cerut sprijinul ferm al
României), dar şi din regiunile Mikolaiv, Herson, Kirovograd şi din Republica
Autonomă Crimeea, care sunt ameninţaţi în mod direct de a deveni locuitorii
unui teatru de război, ca Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de
Pretutindeni să ia măsuri pentru rezolvarea problemelor recent semnalate de
reprezentanţii Asociaţiei Naţional-Culturale „Basarabia” a Românilor din
Regiunea Odessa deputaţilor din Comisia pentru Românii de Pretutindeni, dar şi
printr-o scrisoare deschisă: reducerea numărului de şcoli româneşti din regiune
de la optsprezece în 1997 la cinci în prezent, absenţa unui centru cultural
românesc, lipsa cărţilor în limba română, a legăturilor economice cu România
învecinată, organizarea de evenimente culturale româneşti, întârzierea
convocării Congresului Românilor de Pretutindeni etc., precum şi îndeplinirea
procedurilor pentru revocarea ambasadorului României în Republica Moldova, Marius
Lazurcă, pentru declaraţiile şi acţiunile antiunioniste ale acestuia.
Deşi sub aspectul
participării acest eveniment a fost un eşec, motiv pentru care în perioada
următoare România Vie a fost mai reticentă să îşi asume organizarea de
evenimente de stradă fără o verificare prealabilă a potenţialului de prezenţă,
a avut loc totuşi un dialog direct, în interiorul Ministerului de Externe, cu
reprezentanţii acestuia, s-a depus o petiţie şi s-a primit un răspuns scris la
aceasta.
-V-
Alte preocupări
-1-
Ca
şi în 2012 şi 2013, România Vie a monitorizat acţiunile autonomiste şi
populiste din judeţele Harghita şi Covasna, considerând ca acestea nu pot decât
aduce prejudicii bunei relaţii dintre românii majoritari şi maghiarii
minoritari, expunându-i pe ultimii la izolare şi sărăcire accentuată.
Astfel,
ca şi în anii 2010-2013, am constatat apariţia la Târgul de Turism al
României de la Romexpo, care se ţine în luna martie,
a unui stand al unei unităţi administrativ-teritoriale inexistente,
Ţinutul Secuiesc- Szekelyfold, finanţat şi organizat de Consiliul Judeţean
Harghita, fiind singurul judeţ care procedează în acest mod.
În
anul 2013 ne-am
adresat cu cereri de explicaţii către S.C. ROMEXPO S.A., care nu ne-a răspuns
nici până în ziua de azi, şi către Ministrul delegat pentru IMM-uri, Turism şi
Mediul de Afaceri, pe atunci doamna Maria Grapini, care prin Adresa nr.
21225/14.03.2013 ne-a făcut următoarele precizări: „Am luat act de sesizarea dumneavoastră privind participarea Consiliului
Judeţean Harghita la Târgul de Turism al României în mai mulţi ani sub numele
de "Ţinutul Secuiesc". Apreciem preocuparea dumneavoastră faţă de
respectarea Constituţiei şi a statului naţional unitar român. Vă informăm că am
transmis sesizarea organizatorului „ROMEXPO S.A." pentru a verifica modul
în care participanţii la târg îşi definesc standurile, aceasta fiind obligaţia
organizatorului. Cât priveşte modul de cheltuire a banilor publici de către
Consiliul Judeţean, vă informăm că responsabilitatea este a Preşedintelui
Consiliului Judeţean şi a Consiliului Judeţean. Dupa cum ştiţi, Guvernul şi-a
declarat clar politica privind regionalizarea doar pe principii economice şi
administrative, şi nu pe principii etnice. Guvernul României urmăreşte
permanent respectarea drepturilor cetăţenilor indiferent de naţionalitate fără
discriminare. Vă asigurăm domnule Preşedinte de toată disponibilitatea de a
colabora, pentru a asigura o convieţuire paşnică a tuturor cetăţenilor,
indiferent de zona geografică în care locuiesc”.
La un an de la
primirea acestor asigurări, constatam că standul aşa-zisului Ţinut Secuiesc reapăruse
la Târgul de Turism al României, exact aşa cum a funcţionat el şi în anii 2010,
2011, 2012 şi 2013. La momentul când am trimis un comunicat către presă,
relevând ceea ce ni se comunicase oficial în 2013 şi lipsa măsurilor promise, standul
respectiv mai putea fi vizitat până duminică, 16 martie 2014. Poate unora li se
va părea măruntă şi neesenţială această prezenţă, dar astfel de detalii, de
mici „scăpări”, dau măsura încrederii pe care putem să o avem în Guvernul
României că acesta într-adevăr urmăreşte cu rigoare interesele ţării şi
respectarea legislaţiei în vigoare.
Pe de altă parte, cam
în aceeaşi perioadă avea loc comemorarea din 10 martie 2014 din Municipiul
Târgu Mureş, prilej pentru mai multe manifestări extremiste antiromâneşti. La
aceasta a luat parte ca invitat special al organizatorilor şi Marc Gafarot I.
Monjo, un cunoscut om politic, reprezentant al Partidului pentru Convergenţă şi
Uniune Catalană, formaţiune politică care militează pentru secesiunea
Cataloniei de Spania. Acesta a făcut o paralelă între situaţia poporului
catalan şi cea a secuilor din centrul României şi i-a îndemnat pe secui să
lupte pentru autonomie. Era însă evident că respectivul domn nu avea de fapt în
vedere autonomia, deoarece Catalonia beneficiază de un statut de largă
autonomie teritorială pe criterii etnice încă de la începutul anilor 1980, prin
urmare obiectivul partidului din care şi domnul Gafarot face parte este
separarea în cadrul unui nou stat independent şi suveran. Faptul că domnia în
martie 2014 a ales cu bună ştiinţă să ignore diferenţele evidente dintre
realitatea catalană, cea a unei naţiuni dependente, şi realitatea secuiască,
cea a unei minorităţi etnice având legături culturale şi etno-lingivistice, dar
nu şi geografice, cu un stat independent existent, ne-a indicat o certă rea
credinţă din partea acestui politician spaniol. Prin urmare, România Vie a
cerut printr-o petiţie în termenii cei mai categorici demararea procedurilor
legale pentru declararea ca indezirabil a domnului Marc Gafarot I. Monjo.
Răspunsul
autorităţilor competente a fost primit sub forma Adresei
nr. 85292/S4/31.03.2014 (dar primită de noi prin email de-abia la 22 aprilie
2014), emisă de Ministerul Afacerilor Interne al României, prin Secretar
General chestor de poliţie Ion Stoica, care susţinea că: „În context, din datele şi informaţiile deţinute de structurile
Ministerului Afacerilor Interne, cu atribuţii în domeniul de referinţă nu a
rezultat faptul că persoana în cauză desfăşoară activităţi de natură să pună în
pericol ordinea publică sau securitatea naţională.”
Ca
să se înţeleagă foarte clar ceea ce a observat România Vie şi ceea ce au refuzat
să vadă autorităţile puse să vegheze la interesul naţional şi la stabilitatea
statului român, numitul domn Marc Gafarot I. Monjo a transmis mulţimii
prezente la manifestările comemorative de la Târgu Mureş din 10 martie 2014 un
puternic mesaj de încurajare a separatismului pe baze etnice şi teritoriale.
Astfel, acesta a declarat că „Să nu
renunţaţi niciodată la obţinerea autonomiei. Este dreptul vostru!” şi “Acesta este un eveniment major, pentru o
cauză politică onestă. Este o plăcere pentru mine să fiu aici, deoarece o
mişcare precum a voastră este păstrată vie în memoria catalanilor. Ca membru al
unei naţiuni a cărei cultură, limbă şi identitate a fost persecutată sever de-a
lungul timpului, mă simt foarte apropiat de neamul secuiesc.” De altfel, la
manifestare au fost arborate şi steagurile celor două regiuni autonome, dar şi
separatiste ale Spaniei, Catalonia şi Ţara Bascilor, şi s-a scandat „Catalunia” şi „Autonomie”.
Aşa cum precizam în
comunicatul cu elemente de scrisoare de protest adresat de România Vie mass
mediei după primirea răspunsului din partea MAI, „nu credem că este cazul ca România să devină poligonul de încercare al
unei „Internaţionale” a separatiştilor din diverse colţuri ale Europei. Noi
suntem de principiul că, în limitele drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale omului, ale legislaţiei europene şi a garantării dreptului la identitate şi
la exprimare culturală şi confesională al tuturor cetăţenilor, inclusiv la cultivarea
legăturilor cu ţările de care aceştia sunt legaţi prin etnie, limbă, cultură şi
religie, fiecare stat trebuie să gestioneze conform suveranităţii sale
problematica minorităţilor etnice şi a limbilor regionale de pe teritoriul
propriu. Prin urmare, nu considerăm acceptabil ca politicieni spanioli să
instige minorităţi din România la revendicări autonomiste şi secesioniste, tot
astfel cum nu putem fi de acord ca oameni politici români să militeze în Spania
pentru secesiunea unor regiuni ale acestei ţări.”
-VI-
Manifestări culturale
-1-
Aniversarea
a doi ani de existenţă a României Vii s-a efectuat la 1 aprilie 2014, întrucât
data precisă, 27 martie, a fost în acest an aglomerată cu manifestările legate
de aniversarea Unirii Basarabiei cu România la 27 Martie 1918. Alegerea zilei
de 1 aprilie nu a fost cu totul neinsipirată, întrucât dacă la 27 martie 2012 a
avut loc manifestarea care a condus către geneza României Vii în cadrul facţiunii
protestatare de la Fântâna din Piaţa Universităţii, la 1 aprilie 2012 a avut
loc dezbaterea în urma căreia evoluţiile din 27 martie au devenit ireversibile.
Pe
de altă parte, şi dincolo de semnificaţia planetară de zi a păcălelilor, 1
aprilie este şi Ziua Naţională de Comerorare a Victimelor de la Fântâna Albă şi
ale Ocupaţiei Sovietice din Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei.
Această dată a fost aleasă pentru comemorarea sutelor de mii de locuitori ai
teritoriilor româneşti ocupate de sovietici în perioada 1940-1945 supuşi
represiunilor staliniste în amintirea celor întâmplate în Bucovina de Nord la 1
aprilie 1941. Pe scurt, din dorinţa de a identifica elementele potenţial
participante la o mişcare de rezistenţă contra ocupaţiei sovietice, agenţii
NKVD-ului stalinist au lansat zvonul potrivit căruia la 1 aprilie 1941,
printr-un punct de trecere a frontierei apropiat de localitatea Fântâna Albă
din Bucovina de Nord, orice doritor putea să treacă liber noua frontieră către
România. Rezultatul a fost că mai multe mii de săteni, organizaţi şi în frunte cu
praporii din biserici, au pornit încolonaţi către Fântâna Albă, unde sovieticii
organizaseră un fals punct de trecere a frontierei, cu mai mulţi kilometri în
spatele adevăratei graniţe, care masca mai multe cuiburi de mitralieră. Când
refugiaţii au ajuns la o distanţă suficient de mică, NKVD-iştii au deschis
focul, fiind ucişi între trei şi cinci mii dintre aceştia, înmormântaţi
ulterior într-o groapă comună, marcată azi doar de un monument din lemn. Masacrul
de la Fântâna Albă, cel mai masiv dintr-o întreagă serie de pogromuri antiromâneşti
comise de sovietici în fostele teritorii de nord-est ale României Mari, este
considerat pe bună dreptate a fi Katyn-ul românesc.
Pentru
a împăca toate semnificaţiile de mai sus, România Vie a optat ca aniversarea sa
din anul 2014 să constea din vizionarea documentarului „Fortăreaţa” (în
original „Pevnost”), realizat de o
echipă de cineaşti cehi şi prezentat în premieră în România în cadrul
festivalului de film One World 2013, având ca subiect realitatea maladivă din
teritoriul controlat de regimul separatist de la Tiraspol, stipendiat de
Moscova, cunoscut în România sub denumirea generică de Transnistria şi pe plan
local sub cea de Nistrenia. După vizionarea filmului a avut loc o dezbatere
publică.
-2-
Alexandru Surcel, Bucureşti, 3 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu